La inceput am colaborat, ne-am distrat, ne-am straduit ca totul sa iasa bine ( aici pot sa spun ca Madalina si Radu merita aprecieri) si ne-am simtit minunat. Apoi, pentru o ora ne-am rupt de realitate si am intrat fie in atmosfera Bucurestiului interbelic, fie in lumea colegilor nostrii visatori, fie am patruns in magia sarbatorilor de iarna.
Adaug faptul ca in aceeasi zi am primit si la randul nostru am daruit cadouri. A fost frumos, am intrat in vacanta mai voiosi, mai bucurosi.
Sa va bucurati de iarna si de clipele petrecute cu cei dragi!
am sculptat în timp,
şi în acea anamneză
învăluită în falduri de atlaz,
m-am izbit de crinoline fistichi,
o braserie în beznă,
o madlenă scoasă la mezat,
ochi migdalaţi şi un aer abominabil...
dar am cioplit în sidef.
exult de bucurie căci
sufletul latent a ridicat ancora,
a topit adâncul glaciar, adâncul auster
şi, am găsit acea peruzea
sub frunze de asparagus
jubilez sub azuriul curat,
printre crinii stacoji
am uitat de rafale sau
de vre-un gând estropiat.
Pendulul apei calme, generale,
Sub sticlă sta, în Ţările-de-Jos.
Luceferii marini, amari în vale;
Sălciu muia şi racul fosforos.
Un gând adus, de raze şi curbură
(Fii aurul irecuzabil greu!)
Extremele cămărilor de bură
Mirat le începea, în Dumnezeu.
de Ion Barbu
La mulţi ani!!
Copiii văd totul în nimic iar adulţii văd nimic în tot...
Eu sunt apa, tu fântâna
Eu sunt raza, tu lumina.
Tu eşti strop din nepăsare
Iar eu sunt un ciob de soare.
Tu îmi pari de neînţeles,
Eu mă pierd în Univers
Eu tresar şi tot mai sper,
Tu eşti sigur, ai un ţel.
Eu sunt aţa, tu eşti nodul
Tu eşti apa iar eu podul.
Eu sunt cerul luminat,
Tu abisu-ntunecat.
Eu mă sting, devin de gheaţă,
Tu m-aprinzi şi îmi dai viaţă.
Eu sunt poşta, tu coletul
Tu pantoful, eu şiretul
Tu mă-nalţi, mă trec fiorii,
Stau să cad, dau drumul sforii,
Tu mă prinzi, devin de sticlă
Tu zâmbeşti, eu sunt lividă.
Eu sunt valul iar tu marea
Tu eşti dorul, eu uitarea
Eu visez un colţ de rai,
Tu întreg, mie mi-l dai.
