Eu sunt apa, tu fântâna
Eu sunt raza, tu lumina.
Tu eşti strop din nepăsare
Iar eu sunt un ciob de soare.
Tu îmi pari de neînţeles,
Eu mă pierd în Univers
Eu tresar şi tot mai sper,
Tu eşti sigur, ai un ţel.
Eu sunt aţa, tu eşti nodul
Tu eşti apa iar eu podul.
Eu sunt cerul luminat,
Tu abisu-ntunecat.
Eu mă sting, devin de gheaţă,
Tu m-aprinzi şi îmi dai viaţă.
Eu sunt poşta, tu coletul
Tu pantoful, eu şiretul
Tu mă-nalţi, mă trec fiorii,
Stau să cad, dau drumul sforii,
Tu mă prinzi, devin de sticlă
Tu zâmbeşti, eu sunt lividă.
Eu sunt valul iar tu marea
Tu eşti dorul, eu uitarea
Eu visez un colţ de rai,
Tu întreg, mie mi-l dai.
crâmpei de viaţă în cupa de carton a sorţii…
într-o lume de basm
cu luceferi înşelători, cu Ilene Cosânzene
şi cu vrăjitori de cleştar…
e vis?...e aievea?
Sunt eu cea care priveşte în adâncul orizontului?
să fie azi, mâine
doar simple talazuri ale efemerului?
da…
căci timpul zugrăveşte valuri şi valuri de amintiri…
se ţes neînsemnate frânturi de fum,
atârnă relaţii de-o frunză de tei
în hora smălţuită a vieţii.
am găsit peştişorul de aur?
sau poate e duhul din lampă?
clipele sunt acum
parfum de liliac,
raze de zâmbet,
sunt scara spre curcubeul absolutului,
fluturii din stele şi stelele din piatră
piatra din soare şi soarele din basmul meu…
