muguri de iubire ...

Şi dacă am alege în felul acesta, atunci ne-am îmbogăţi cu adevărat!

Articol preluat de pe www.irinab.com

"La câteva case distanţă de casa în care am copilărit locuia un băieţel care se numea Ştefăniţă. Familia lui era foarte săracă şi de aceea el se diferenţia vizibil de ceilalţi copii de pe stradă, pentru că avea hăinuţe puţine, vechi şi foarte deteriorate, iar copiii îl respingeau din cauza asta. El încerca să se apropie de grupul de copii care se jucau împreună, dar aceştia îl refuzau.

Nu era invitat niciodată la zilele de naştere pentru că nu îşi permitea să aducă daruri şi strica imaginea grupului. Atitudinea celorlalţi copii m-a influenţat şi pe mine, desigur. Cu toate acestea îmi plăcea să mă joc cu Ştefăniţă şi îl chemam adeseori la mine în curte ca să ne jucăm împreună. Dar evitam să ies cu el pe stradă şi la plimbare, ştiind că voi fi judecată de ceilalţi copii.

Tata a observat că eu îl ţineam pe Ştefăniţă ascuns şi într-o zi m-a întrebat de ce fac asta. I-am spus că nu vreau să ştie copiii de pe stradă că el este prietenul meu, pentru că mă vor respinge şi pe mine.

Îmi amintesc că i-am spus că e cuminte, că e bun, că mă face să râd, că vorbeşte frumos şi că are multă grijă de jucăriile mele. Că nu cere nimic şi  că dacă are ceva bun îmi dă şi mie mereu.

Pentru mine aceea a fost o lecţie importantă de viaţă. Îmi amintesc că mi-a fost foarte greu să-i înfrunt pe ceilalţi copii, care, atunci când le-am spus că vreau să îl primească şi pe Ştefăniţă în grupul nostru au fost reticenţi. Poate că atunci a fost pentru prima oară în viaţa mea când m-am impus în faţa unui grup şi am spus că dacă nu mă acceptă cu prietenul meu voi renunţa la ei. 

Am învăţat să aleg oamenii cu ochii închişi. Cu inima. Şi nu am dat greş niciodată. Nu m-am ruşinat niciodată cu prietenii mei diferiţi, fie că sunt săraci, fie că sunt bolnavi, fie că au alte defecte pentru care societatea îi respinge. Fiecare om are ceva frumos de oferit. Şi nu exagerez deloc când spun că cele mai preţioase daruri au fost darurile de suflet, primite de la oameni care aveau foarte puţin din punct de vedere material...Cel mai sărac om îţi poate îmbogăţi sufletul şi îţi poate oferi multă iubire." 

  "Se spune că însuşi Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărmane din oraşul său, aducându-le dar de zestre noaptea, fără să fie văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era una foarte săracă. Tatăl lor plănuia să-şi vândă fetele iar plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu-i induplecau sufletul negru. Sfântul Nicolae a aflat despre această nenorocire şi noaptea, pe furiş, a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reuşit să se mărite curând. La fel a făcut Moşul şi în următorii ani iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor.

 De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte de Sfântul Nicolae, cei dragi nouă şi în special copiii, primesc daruri de la Moşul care nu li se arată niciodată.

     sursa foto

În noaptea de 5 spre 6 decembri, în fiecare an, se spune că Moş Nicolae vine pe la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi. Le lasă în ghete dulciuri şi alte daruri, însă pe copiii leneşi şi neascultători tot el îi pedepseşte. E un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în această zi. Moş Nicolae, spre deosebire de Moş Crăciun, nu se arată niciodată." 

P.S.

Moşul aduce daruri fiecăruia dintre noi, indiferent cât de bogaţi, săraci, cuminţi ori mai puţini cuminţi suntem şi chiar dacă nu realizăm, primim darurile cele mai potrivite. Aşadar, să nu ne întristăm că n-am primit ceea ce visam...cu siguranţă, darurile Moşului ne sunt cu mult mai de folos!