Daa, Săniuţa fuge! ea continuă să alerge în cadenţa fulgilor de nea şi... an de an ne poartă pe "podu-i de scândurele" pe absolut toţi, în lumea minunată a copilăriei, în lumea de basm a iernii, pe tărâmul fermecat al colindelor...
Şi acolo, în regatul de turtă dulce al obrajilor îmbujoraţi, cheful de jocă, mirosul de brad şi aroma prăjiturelelor aburinde ne-ndeamnă să fim din nou copii, să alergăm, să cântăm, să zburdăm, să ne jucăm până când mânuţele şi năsucul se fac roşii, roşii...şi nici măcar atunci să nu ne săturăm de clipele dulci cu aromă de scorţişoară şi măr copt, petrecute lângă cei dragi.
Pentru că Doamne, Doamne ne-a dăruit cel mai preţios cadou: familia!! Şi pentru că nu avea loc sub brad, a aşezat-o frumos în jurul unei mese!
Ce minunat e să ai amintiri, să ai un motiv pentru a zâmbi, să ai ce povesti alături de prieteni, să ştii că te-ai bucurat şi că ai avut o copilărie de poveste. Cât de frumos e să-ţi aminteşti Seara din Ajun, căldura casei, mirosul portocalelor, fereastra prin care priveai jocul ameţitor al fulgilor de nea; pregătirile făcute cu drag colindătorilor; turta dulce, nucile şi covrigii lăsate spre întâmpinarea lui Moş Crăciun...
Fundiţe, alviţe, colinde, globuleţe, omăt, jucării, zâmbete, sorcove, mănuşi, dorinţe - pe toate le poartă mândră Săniuţa...aşadar, să-i cântăm şi să ne bucurăm de tot ce aduce cu ea, de tot ce poartă pe-ale ei aripi de dor.
