Rapsodii de toamnă de George Topârceanu
"A trecut întâi o boare pe deasupra viilor, şi-a furat de prin ponoare puful păpădiilor. Cu acorduri lungi de liră i-au răspuns fâneţele. Toate florile şoptiră, întorcându-şi feţele. Un salcâm privi spre munte mândru ca o flamură. Solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe-o ramură.
Mai târziu o coţofană fără ocupaţie a adus o veste-n goană şi-a făcut senzaţie: Cică-n munte, la povarnă, plopii şi răsurile spun că vine-un vât de iarnă răscolind pădurile. Şi-auzind din depărtare vocea lui tiranică, toţi ciulinii pe cărare fug cuprinşi de panică...
Zvonul prin livezi coboară. Colo jos, pe mlaştină s-a-ntâlnit un pui de cioară c-un bâtlan de baştină şi din treacăt îi aruncă altă veste stranie: c-au pornit-o peste luncă frunzele-n bejanie.Într-o clipă, alarmate, ies din şanţuri vrăbiile. Papura pe lac se zabte legănându-şi săbiile. Un lăstun, în frac, apare sus pe-un vârf de trestie ca să ţie-o cuvântare în această chestie. Dar broscoii din răstoacă îl insultă-n pauze şi din papură-l provoacă cu prelungi aplauze.
Lişiţele-ncep să strige ca de mama focului. Cocostârci, pe catalige vin la faţa locului.Un tânţar, nervos şi foarte slab de constituţie, în zadar vrea să ia parte şi el la discuţie. Când deodată un erete, poliţai din naştere, peste baltă şi boschete vine-n recunoaştere cu poruncă de la centru contra vinovatului, ca să-l aresteze pentru siguranţa statului...
De emoţie, în surdină, sub un snop de bozie, o păstaie de sulcină a făcut explozie. Florile-n grădini s-agită, farmec dând regretelor, stau de vorbă între ele: "Ce ne facem fetelor?!Floarea-soarelui, bătrână, de pe-acum se sperie c-au să-i cadă în ţărână dinţii, de mizerie. Şi cu galbena ei zdreanţă stă-n lumina matură, ca un talger de balanţă aplecat pe-o latură...
Între gâze, fără frică se re-ncep idilele. Doar o gărgăriţă mică, blestemânduţi zilele, necăjită cere sfatul unei molii tinere, că i-a dispărut bărbatul în costum de ginere. Împrejur îi cântă-n şagă greierii din flaute. "Uf, ce lume, soro dragă!" Unde să-l mai caute? L-a găsit sub trei grăunţe Mort de inaniţie. Şi-acum pleacă să anunţe cazul la poliţie.
Buruienile-ngrozite de-aşa vremi potrivnice se vorbiră pe şoptite să se facă schivnice. Şi acum ştie-o rugăciune doamnă măsălariţă, tot soborul îi propune s-o aleagă stariţă. Numai colo sus, prin vie, rumenele lobode vor de-acuma-n văduvie să trăiască slobode. Vezi! de-aceea mătrăguna a-nvăţat un brusture să le spuie-n faţă una care să le usture!...
Jos, pe-un vârf de campanulă pururea-n vibraţie, şi-a oprit o libelulă zborul plin de graţie. Mic, cu solzi ca de balaur, trupui-i fin se clatină, giuvaer de smalţ şi aur cu sclipiri de platină.
Dar deodată, pe coline scade animaţia...de mirare parcă-şi ţine vântul respiraţia. Zboară veşti contradictorii, se-ntretaie ştirile...Ce e? Ce e? spre podgorii toţi întorc privirile.
Iat-o!..Sus în deal, la strungă, aşternând pământului haina ei cu trenă lungă de culoarea vântului, s-a ivit pe culme Toamna, zâna melopeelor, spaima florilor şi Doamna cucurbitaceelor...
Lung îşi flutură spre vale, ca-ntrun nimb de glorie, peste şolduri triumfale haina iluzorile. Apoi plecă mai departe pustiind cărările, cu alai de frunze moarte să colinde zările.
Gâze, flori întârziate! Muza mea satirică V-a-nchinat de drag la toate câte-o strofă lirică. Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe iarna mizerabilă, mă cuprinde o tristeţe iremediabilă!"
Îmi pace toamna, o ador! Bine, îmi pac şi primăvara, vara, iarna, dar toamna mă încântă în mod deosebit. Parcă e mai aproape de mine sau parcă mă aduce mai aproape de mine...Arşiţa se mai domoleşte, agitaţia verii şi goana după distracţiile de sezon încetează şi ele. Acum se liniştesc apele, se întocmesc bilanţurile activităţii din cursul anului sau "se numără bobocii" pentru a şti de la ce nivel sau "cu câţi boboci" pornim iar la drum. Avem ce număra? S-au strâns ceva reuşite? Dacă da, atunci e de bine, dar dacă "i-aţi pierdut, ori s-au înecat şi v-au murit" aveţi noroc!
În mai toate cazurile există şi operaţiunea "Salvaţi bobocii!!". Aceasta se desfăşoară cu ample mişcări de trupe, cu mari mobilizări, ehee. Iar ca exemplu, nu aţi auzit de...dar logic că aţi auzit! Doar au fost mai mult decât mediatizate, au fost super-mega-mediatizate :))) sesiunile de toamnă, cu tot cu rezultatele. Din nefericire, se pare că şi anul acesta, operaţiunea s-a soldat cu multe victime dar şi cu mai multe pierderi.
În ciuda tuturor manevrelor de resuscitare efectuate de către personalul calificat al Învăţământului românesc pe tot parcursul ultimelor luni, s-au produs multiple leziuni cranio-cerebrale care au condus la inevitabilul deces al celor mai mulţi dintre "boboci". Sperăm totuşi ca anul ce vine să avem producţii mai mari, să avem mai mare grijă de ceea ce întreprindem, sperăm! Cu toate aceste speranţe, mai-marii personalului de care vorbeam sunt puşi şi ei pe gânduri: "Se poate să nu mai funcţioneze aparatura de resuscitare ori trebuie să învăţăm noi manevre?" nici ei nu mai ştiu...
Spuneam că îmi place toamna şi îi admir de fiecare dată bogăţia, podoaba, veşmântul dar mai ales paleta de culori în care zugrăveşte absolut totul. Găsesc interesant faptul că din atât de puţine culori: galben, roşu, verde, orange se creează atât de multe nuanţe (fără nume specific) culoarea mierii, culoarea lutului ars, ruginiu, galben muştar, galben pai, ocru, portocaliu ars, kaki, verde măsliniu, culoarea teracotei etc. Un veritabil pictor!
Dar ce să mai lungim? Lucrul e confirmat: toamna e extraordinară şi pentru asta o ador!
.jpg)
.jpg)
