"O tânără stătea şi aştepta avionul în sala de aşteptare a unui aeroport mare. Pentru că trebuia să aştepte mult timp, şi-a cumpărat o carte şi un pachet cu biscuiţi. Ca să treacă timpul mai uşor, s-a aşezat în sala de aşteptare VIP şi a început să citească. Lângă ea, pe scaunul alăturat, erau biscuiţii şi pe următorul scaun era un domn care citea ziarul.
Când a început pachetul şi implicit primul biscuit, domnul de alături a luat şi el unul. Ea s-a simţit indignată, dar n-a zis nimic şi a continuat să citească. În interiorul ei îşi spunea: "Uite ce fel de persoană e acest bărbat! Dacă aş avea numai puţin curaj, i-aş face morală."
Şi aşa de fiecare dată, când ea lua un biscuit, lua şi el unul. Acest lucru o înfuria, dar nu dorea să fie cauza unei scene. Când a mai rămas în pachet ultimul biscuit, ea gândea: "Ah, acum vreau să văd ce îmi zice când se vor termina toţi!" Bărbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în două şi i-a dat jumătate. "Ah! Asta e culmea!" gândi ea şi îşi luă lucrurile, cartea şi geanta pentru a pune acolo jumătatea de biscuit rămasă când...surpriză! deschizând geanta vede că pachetul de biscuiţi era întreg, neatins, în geantă!
Se ruşină de modul în care s-a comportat şi abia atunci înţelese că pachetul de biscuiţi pe care îl mâncase nu era al ei, ci al domnului de alături. Domn care împărţise cu ea chiar şi ultima bucăţică, fără a se simţi indignat, nervos sau superior, în timp ce ea se comportase urât şi îşi simţise orgoliul atins. Şi nici măcar nu avea posibilitatea să se explice sau să-şi ceară scuze. "
Acum întrebarea se pune: De câte ori n-am fost ruşinaţi de propriile gânduri, atitudini sau fapte pe care iniţial le crezusem literă de lege? Sau de câte ori realitatea a dat peste nas atotştiinţei noastre? căci, înainte de a gândi răul ar trebui să ne uităm bine în jur. Şi dacă ne uităm cu atenţie atunci observăm că nu întotdeauna lucrurile sunt ceea ce par a fi.
