Anul acesta iepuraşul a venit mai devreme. A venit în carne şi oase, dar nu singur ci însoţit de încă unul. La început am crezut că nu o să ne înţelegem căci cei doi urecheaţi erau foarte, foarte fricoşi. Acum s-au acomodat (o să îi las să crească la ţară), ronţăie tot timpul morcovi. În privinţa numelor încă nu am ajuns la un punct comun cu sora mea...suntem în tratative. O să îmi fie foarte dor de ei când se va sfârşi vacanţa dar promit că îi voi vizita cât mai des. 
Povestea măturii nu e deloc simplă.
visa să ajungă cântăreaţă de operă
zi de zi îşi etala calităţile:
silueta, gingăşia, vocea,
făcea piruete, salturi sofisticate- nu avea egal
era cochetă şi înfumurată.
Dar scaunele scârţâiau,
ferestrele se cutremurau,
paharele mai aveau puţin şi crăpau
căci vocea măturii era îngrozitoare...
Nimeni nu avea însă curajul
să-i spună adevărul
când într-o zi, viaţa măturii se schimbă...
apăru aspiratorul
dar orgoliul măturii nici nu vru să audă
Burtosul înaintea supleţii sale?
nu era posibil
Într-o altă zi mătura fu uitată...
câtă durere...
se plânse mesei
dar ea nici nu o luă în seamă,
ceru ajutor paharelor
dar îi râseră în nas
încercă să uite de necaz prin cântec
dar vai!!
respingerea celor din jur era categorică
mătura nu rezistă...leşină instantaneu
târziu, se trezi închisă
pentru totdeauna în debara
Şi azi se mai aude suspinând
şi plângându-şi cariera la care visa
şi poate că încă mai visează.
