miercuri, 23 ianuarie 2013

Casa unui om este sufletul său...


"Azi, când am fost la mama mea, mi-a spus că o vecină de-a ei îşi doreşte mult să mă vadă şi să îmi spună la mulţi ani...şi a rugat-o pe mama să o cheme când ajung la ea. Mă îndrăgeşte de când mă ştie şi nu m-a văzut de vreo 4 ani...

Am decis să nu o chem la mama acasă, fiind foarte frig şi gheaţă pe stradă, ci să merg eu să o văd. Când am ajuns la poarta dânsei s-a bucurat foarte mult că mă vede dar totodată părea a se simţi incomod...M-a invitat în casă şi s-a scuzat de câteva ori pentru modestia căminului dânsei. 
Am să vă spun ce am văzut în acea casă, într-adevăr modestă. Am văzut o ordine exemplară şi cum îşi preţuieşte acea femeie lucrurile adunate cu greu, de-o viaţă...Am văzut un om care a muncit prea mult pentru puţinul agonisit...

foto: Nicolaescu Adrian
Am văzut căldură, iubire pentru Dumnezeu, o candelă aprinsă şi Biblia cu ochelarii deasupra ei...Am văzut multă trudă, aşteptări, renunţări şi sacrificii pentru nişte lucruri pe care mulţi dintre noi nu le-ar preţui şi le-ar lua în derizoriu. Am văzut o Mamă care a renunţat la tot pentru copiii ei...

Am văzut bun simţ şi omenie. Am văzut un om dispus să împartă tot ce are...ceea ce nu am văzut prea des la oamenii care au mai mult decât le-ar trebui. Am primit un ceai bun, într-o cană simplă...şi două turte dulci. Au fost delicioase, pentru că mi-au fost oferite cu iubire. M-au bucurat mai mult decât multe cine luate în restaurante de lux sau în case somptuoase...

Oamenii simpli au complexe, iar noi ar trebui să-i încurajăm, să le reamintim că nu lucrurile îi definesc, că valoarea lor nu este măsurată după realizările materiale...Nu ar trebui să-i ocolim şi nici să le ocolim casele. 

Păcat că ei nu ştiu cât de frumoasă este simplitatea şi cât de valoroasă este omenia! Păcat că se simt săraci doar pentru că nu au la fel de mult ca alţii şi că nu sunt conştienţi că, aşa săraci, au foarte mult de oferit!

Am învăţat azi să preţuiesc...altfel! O carpetă mică, spălată de zeci de ori, poartă urmele unor genunchi care au stat pe ea când omul s-a rugat...o masă bătrână din lemn poartă urmele a multor porţii de hrană oferite cu dragoste. Un pat vechi, cu pernele care-i ţin de urât, poartă urmele multor zile pline de deznădejde, de dureri, de lacrimi, de doruri, de singurătate...

Asta am văzut azi. O casă frumoasă. Nu sărăcie...
Viaţă...cu tot ce înseamnă un OM.."
sursă: Insomnii

2 comentarii:

Nicoleta I spunea...

Foarte mult adevar in vorbele tale ce parca reaprind in inimi nostalgia vremurilor, cand multi dintre noi se bucurau de aceste aspecte ,,simple,, ale vietii, dar atat de importante!

Ilinca Lavinia spunea...

Într-adevăr, şi eu am simţit acelaşi lucru citind textul dar...cuvintele nu-mi apaţin! Autoarea lor e o persoană cu un suflet mare, mare şi frumos: Irina Binder!