am sculptat în timp,
şi în acea anamneză
învăluită în falduri de atlaz,
m-am izbit de crinoline fistichi,
o braserie în beznă,
o madlenă scoasă la mezat,
ochi migdalaţi şi un aer abominabil...
dar am cioplit în sidef.
exult de bucurie căci
sufletul latent a ridicat ancora,
a topit adâncul glaciar, adâncul auster
şi, am găsit acea peruzea
sub frunze de asparagus
jubilez sub azuriul curat,
printre crinii stacoji
am uitat de rafale sau
de vre-un gând estropiat.
Pendulul apei calme, generale,
Sub sticlă sta, în Ţările-de-Jos.
Luceferii marini, amari în vale;
Sălciu muia şi racul fosforos.
Un gând adus, de raze şi curbură
(Fii aurul irecuzabil greu!)
Extremele cămărilor de bură
Mirat le începea, în Dumnezeu.
de Ion Barbu
