"Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,
Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,
Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,
Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de pe drum,
Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,
Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,
Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă
După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,
Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,
Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când simt harul că se-ndură şi coboară printre noi,
Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,
Când, mirat, privesc la pana care scrie-o poezie,
Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!"
