muguri de iubire ...

Cine ar fi crezut că ceea ce numeam un "curat ghinion" va avea efecte mai mult decât pozitive. Câtă dezamăgire, ce profund regret şi totuşi... Nici dacă aş fi plănuit/planificat nu aş fi reuşit să obţin ceea ce acest ghinion mi-a adus. Da, să spuneam că a fost vorba ca şi în basme de "un rău necesar" căci aşa cum spune românul "rău cu rău, dar mai rău fără rău!"

Cu această ocazie, am învăţat încă o dată cât e de important să te menţii pe linia de plutire. Să zicem că da, ai un moment mai dificil ca de altfel tot omul. În niciun caz nu-l lăsa să se transforme într-un motiv de disperare. Tu gândeşte-te că întotdeauna există şi o jumătate plină a paharului căci nu ştii niciodată de unde va sări iepurele şi te va lovi norocul. Dar şi cu norocul ăsta-i problemă! Dă el peste tine însă ce te faci că norocirile nu durează veşnic şi apoi...degeaba trâmbiţezi dacă extazul şi bucuria ta culminează cu o mare dezamăgire. Acum vezi partea plină a paharului, dar ce trist...căci uiţi că mai există şi o jumătate goală...

Morala/concluzia/soluţia: Cumpătare şi Echilibru! Astea două dacă le ai, "no problem", faci faţă cu brio oricărei situaţii.

Şi am găsit şi o povestioară foarte sugestivă!!

                                                           

“ Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere.

Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i: "Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”.

Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul. Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion”.

                                                                 

“Ghinion sau şansă, zise bătrânul, Dumnezeu le ştie pe toate!”.

Toţi au râs de el. După 15 zile însă calul s-a întors şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.

“Ce mai noroc!” strigară sătenii. Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai. “Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului.

“Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”

“Ghinion, şansă, Dumnezeu le ştie pe toate!” le răspunse bătrânul. După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture pentru război. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt. “Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost duşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”

Bătrânul le răspunse: “Ghinion, şansă… Dumnezeu le ştie pe toate!”.