La un an de la tragedia care i-a luat dintre noi pe Laura Stoica si Cristian Margescu, prietenii si-i amintesc cu drag.
Cel mai important proiect al artistei, un copil, cadou primit de Craciun, a fost intrerupt de accidentul din 9 martie 2006.
Laura Stoica s-a nascut pe 10 octombrie 1967 si, pasionata fiind de muzica, in 1986 a absolvit cursurile de canto clasic, cu profesorul Emil Niculescu, la Scoala Populara de Arta din Targoviste. In perioada anilor 1987-1991, Laura Stoica a participat la toate concursurile muzicale organizate in Romania pentru tinerele talente. In 1990, la Festivalul de la Mamaia, Laura se lansa in lumea muzicala, anul urmator fiind declarata cea mai buna solista pop-rock, iar melodia “Un actor grabit”, de Bogdan Cristinoiu, melodia anului.
Cu o tenacitate impresionanta, Laura s-a impus atat in fata juriilor de specialisti, cat si a iubitorilor de muzica pop. Laura Stoica s-a afirmat ca o vedeta consacrata, o cantareata originala, cu o voce bine formata, cu o interpretare nuantata si cu un joc scenic modern. Un alt pas in cariera ei artistica l-a facut in 1989, cand a devenit solista a teatrului de revista “Toma Caragiu” din Ploiesti, timp de un an. Chiar daca muzica a ramas pe primul loc, Laura a fost atrasa si de teatru, astfel incat in anul 2000 a absolvit Facultatea de Teatru, Sectia Arte, din cadul Universitatii Ecologice din Bucuresti, in clasa Adrianei Popovici, fiind licentiata in Arta-Actorie, Universitatea Ecologica Bucuresti (anii I - II: dr. prof. univ. Adriana Popovici; anii III - IV: profesorii C-tin Codrescu, Vlad Radescu, Doru Ana). Premiile si turneele i-au luminat viata Laurei, aducandu-i acesteia suces atat in tara, cat si in strainatate. Laura a fost cea care a purtat rockul romanesc de-a lungul anilor in alte tari.
Visul de Craciun, spulberat intr-o clipa
Laura Stoica a crezut ani de-a randul ca nu poate avea copii si sfarsise prin a se impaca cu acest gand. Stia ca pentru tot ceea ce ne ofera viata trebuie sa platim un pret si credea ca acesta ar putea fi pretul pe care ea trebuie sa-l plateasca pentru talentul si cariera ei. Sarcina a fost un minunat cadou de Craciun, cel mai frumos dar pe care l-a primit vreodata. Insa nici ea si nici logodnicul ei, Cristian Margescu (n. 1970), baterist in trupa Laurei, nu au vrut sa faca acest anunt pana cand nu au avut certitudinea ca totul decurge normal. “Copilul se va naste in septembrie, iar pana la venirea lui pe lume sunt hotarata sa-mi respect toate angajamentele privind concertele si sa pregatesc un nou album. Este felul in care vreau sa-i urez bun venit primului meu copil”, a marturisit vedeta. Soarta, insa, a avut alte planuri. Pe 9 martie 2006, Laura Stoica si logodnicul ei si-au pierdut viata intr-un accident de circulatie.
Artista stia sa traiasca clipa
Ii placea sa calatoreasca. A locuit in America timp de trei ani, unde a sustinut mai multe concerte. La New York, unde a stat cel mai mult, a resimtit cu durere profesionalismul de care dau dovada americanii. Artista spunea ca nu exista actor american care sa nu stie sa cante si sa danseze foarte bine, “trebuie sa fii un artist complet, pentru ca e o concurenta acerba”. Laura a mai calatorit in Spania si Kuweit. Avea o colectie de filme si DVD-uri cu concerte ale marilor artisti. A dat o fuga pana la Budapesta pentru o zi, ca sa-l vada pe Peter Gabriel live. Nu oricine ar face asta, insa ea era omul impulsului.
Laura, un actor mult prea grabit
S-au spus multe despre Laura Stoica, insa cel mai important lucru este faptul ca publicul a iubit-o inca de la debutul ei in lumea muzicala, iar vocea ei a cucerit iremediabil atat juriile de specialisti, cat si iubitorii de muzica pop-rock. Cu trecerea timpului, popularitatea si numarul admiratorilor ei au crescut constant. Cea care si-a trait viata ca “un actor grabit” a fost si va ramane prima doamna a rockului romanesc.
E un sentiment dulce acesta.
Simtirea dragostei, ades nebuna
Varsa apelor vapaie,
Si eu cu panzele sufletului umflate de dor
Pe cand iese dulcea luna
Te caut pretutindeni si lucrurile vin,
Si pieptul mi-l strang si ma dor.
Nime-n lume nu ne stie
Dulcea dragoste balaie,
Tanguiosul bucium suna
Fermecat si dureros,
Ochii tai sunt plini de mila
Parul tau ti se desprinde,
Iar rasufletu-mi se pierde
Simte-a lui singuratate.
Da, te-as iubi cum ma iubesti si tu
Chip de inger dragalas.
Nu ti-ai dat seama, si de-abia
Esti tanara, trufasa si frumoasa.
Te-ai asteptat valvoarea sa ma ia
Si iata m-am trezit
Cu plansii ochi si cu atati fiori.
Poti sa blestemi si sa ma certi,
M-am prefacut ca nu inteleg,
Ma vrei al tau si-atat si nu-ti mai pasa.
 |
Pentru occidentali, dragonul este o forta malefica, dar pentru chinezi el este aducator de noroc si prosperitate. Inca din timpul dinastiei Yin Shang (sec. XV-XI i.Hr.), simbolul dragnului era asociat cu puterea imperiala, dar putea fi utilizat si de inaltii demnitari, in decorarea palatelor sau in vestimentatie. Mult mai tarziu, in timpul dinastiei Han (202 i.Hr.-195 d. Hr.), dragonul a devenit simbolul exclusiv al autoritatii imperiale supreme.
Se spune ca Liu Bang, intemeietorul dinastiei, a fost fiul unei chinezoaice si al unui dragon. Astfel, nu este de mirare ca tronul imparatului a inceput sa fie de numit "tronul Dragonului", iar cultul dragonului a devenit tot mai puternic. Intre 1862-1890, simbolul dragonului a aparut pe steagul dinastiei Qing. Aceasta avea sa se stinga in 1912, cand PuYi, ultimul imparat al Chinei, a fost obligat sa abdice. De-a lungul timpului, imaginea dragonilor a cunoscut o serie de transformari: cele mai vechi reprezentari sunt ale unor creaturi fioroase, cele din timpul dinastiei Han accentueaza ideea de maretie, iar cele din timpul dinastiei Tang (618-907) subliniaza ideea de protectie pe care dragonii o asigura celor ce cred in ei.
Dar, dincolo de astfel de detalii, dragonul este, de fapt, o combinatie de animale: are cap de camila, coarne de cerb, urechi de taur, ochi de demon, gat de sarpe, burta de broasca, labe de tigru, gheare de vultur si corpul acoperit cu solzi de crap. Se spune ca, inainte de a veni pe lume, puiul de dragon sta in ou timp de 3000 de ani: 1000 de ani in adancul muntelui, 1000 de ani in mare si 1000 de ani in ogorul unui taran. Dupa aceea, puiul incepe sa zboare prin lume (chiar daca nu are aripi!), iar oul se transforma intr-o stanca stralucitoare si frumos colorata. Potrivit unei legende, dragonii pot fi impartiti in: "Shen Long", "Di Long" si "Fun Can Long".
Primii au culoarea cerului si se plimba prin vazduh, dar nu pot fi vazuti de oameni. Ei "conduc" vantul, norii si ploaia, de care depind recoltele. "Di Long" guverneaza raurile, lacurile si izvoarele si locuiesc in castele construite sub ape. Muritorii care reusesc sa ajunga acolo pot sa ceara orice, iar dorintele le sunt indeplinite. "Fun Can Long" traiesc in pesteri si raspund de toate pietrele si metalele pretioase de pe pamant. O alta legenda spune ca exista 5 "tipuri" de dragoni: cei care ii protejeaza pe zei si pe imparati, cei care stapanesc vantul si ploaia, cei care tin sub control raurile si marea, cei care pazesc bogatiile pamantului si Marele Dragon, care locuieste in cer si aduce ziua si noaptea. Despre dragoni se mai spune ca pot sa ia orice infatisare, ca intr-o clipita se pot face mici, cat un fir de praf, pentru ca in clipa urmatoare sa devina uriasi, cat spatiul dintre cer si pamant, si ca ocrotesc oamenii, recoltele si casele.
Pot face (aproape) orice. Nu pot sa vorbeasca, dar stiu sa isi faca simtita prezenta, chiar si atunci cand aleg sa ramana invizibili. Dar de unde au atata putere? Se pare ca perla pe care fiecare dragon o poarta la gat este cea care ii ajuta mereu. Iar perla, pentru chinezi, este simbolul Intelepciunii.
Pe scurt
Legende, simboluri...
Cei 9 fii ai Dragonului:
Se spune ca au infatisari diferite. Cel mai mare este asemeni unei testoase, simbolul rabdarii. Al doilea este tigru, simbol al dreptatii. Al treilea are infatisarea unei soparle care poate iesi din orice incurcatura. Al patrulea este asemeni unui melc, simbol al sigurantei sugerate de "casuta" purtata in spate, iar al cincilea este un dragon galben, iubitor al muzicii. Cel de-al saselea fiu este asemeni tatalui sau, simbol al autoritatii, iar cel mai mic este un lup, dornic sa "vaneze" si sa acumuleze.
Dragonul cu carapace:
Este un puternic talisman, de oarece imbina curajul si puterea dragonului cu intelepciunea testoasei.
Castelul Bran, unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura medievala din Romania, cu functii istorice, militare si economice, este cunoscut de catre turistii din intreaga lume drept Castelul lui Dracula.
Majoritatea turistilor, dupa ce viziteaza Castelul Bran, pleaca dezamagiti ca nu l-au intalnit pe Dracula-Vampirul care suge sangele oamenilor, cunoscut din filme si asociat cu figura domnitorului roman Vlad Tepes-Dracula.
Nu-l intalnesc pentru ca vizitatorii nu fac distinctie intre o realitate istorica si o povestire la originea careia stau atat personajul din romanul Bram Stoker, intitulat Dracula, in care actiunea are la baza credintele populare despre strigoi si vampiri cat si legendele despre Vlad Tepes, in special acelea care-l prezinta ca pe un voievod crud.
Cat e Siriul de mare
N-are drumuri mergatoare
Hai Buzau, Buzau.
N-are apa mergatoare,
Numai apa curgatoare
Hai Buzau, Buzau.
Apa curge printre dealuri,
Dorul mandru-l duce-n valuri
Hai Buzau, Buzau.
Du Buzau si al meu dor
La mandruta in pridvor
Hai Buzau , Buzau.
Si il lasa in gradina ,
Ca mandra cu el s-alina
S-ai Buzau,Buzau
Si i-l lasa in cerdac ,
Mandrutii sa-i fiu pe plac
Hai Buzau, Buzau.
Astazi la ora de informatica am invatat instructiunea 'case',o instructiune destul de importanta.
Se pare ca incep sa descopar tainele informaticii cu fiecare lectie parcursa.
Hai Buzau,Buzau , un cantec cu o mare incarcatura sentimentala.L-am cantat cu cateva zile in urma la ora de romana. Ne-am straduit sa il interpretam bine si cred ca am reusit ,ai mult sau mai putin.
