 |
Pentru occidentali, dragonul este o forta malefica, dar pentru chinezi el este aducator de noroc si prosperitate. Inca din timpul dinastiei Yin Shang (sec. XV-XI i.Hr.), simbolul dragnului era asociat cu puterea imperiala, dar putea fi utilizat si de inaltii demnitari, in decorarea palatelor sau in vestimentatie. Mult mai tarziu, in timpul dinastiei Han (202 i.Hr.-195 d. Hr.), dragonul a devenit simbolul exclusiv al autoritatii imperiale supreme.
Se spune ca Liu Bang, intemeietorul dinastiei, a fost fiul unei chinezoaice si al unui dragon. Astfel, nu este de mirare ca tronul imparatului a inceput sa fie de numit "tronul Dragonului", iar cultul dragonului a devenit tot mai puternic. Intre 1862-1890, simbolul dragonului a aparut pe steagul dinastiei Qing. Aceasta avea sa se stinga in 1912, cand PuYi, ultimul imparat al Chinei, a fost obligat sa abdice. De-a lungul timpului, imaginea dragonilor a cunoscut o serie de transformari: cele mai vechi reprezentari sunt ale unor creaturi fioroase, cele din timpul dinastiei Han accentueaza ideea de maretie, iar cele din timpul dinastiei Tang (618-907) subliniaza ideea de protectie pe care dragonii o asigura celor ce cred in ei.
Dar, dincolo de astfel de detalii, dragonul este, de fapt, o combinatie de animale: are cap de camila, coarne de cerb, urechi de taur, ochi de demon, gat de sarpe, burta de broasca, labe de tigru, gheare de vultur si corpul acoperit cu solzi de crap. Se spune ca, inainte de a veni pe lume, puiul de dragon sta in ou timp de 3000 de ani: 1000 de ani in adancul muntelui, 1000 de ani in mare si 1000 de ani in ogorul unui taran. Dupa aceea, puiul incepe sa zboare prin lume (chiar daca nu are aripi!), iar oul se transforma intr-o stanca stralucitoare si frumos colorata. Potrivit unei legende, dragonii pot fi impartiti in: "Shen Long", "Di Long" si "Fun Can Long".
Primii au culoarea cerului si se plimba prin vazduh, dar nu pot fi vazuti de oameni. Ei "conduc" vantul, norii si ploaia, de care depind recoltele. "Di Long" guverneaza raurile, lacurile si izvoarele si locuiesc in castele construite sub ape. Muritorii care reusesc sa ajunga acolo pot sa ceara orice, iar dorintele le sunt indeplinite. "Fun Can Long" traiesc in pesteri si raspund de toate pietrele si metalele pretioase de pe pamant. O alta legenda spune ca exista 5 "tipuri" de dragoni: cei care ii protejeaza pe zei si pe imparati, cei care stapanesc vantul si ploaia, cei care tin sub control raurile si marea, cei care pazesc bogatiile pamantului si Marele Dragon, care locuieste in cer si aduce ziua si noaptea. Despre dragoni se mai spune ca pot sa ia orice infatisare, ca intr-o clipita se pot face mici, cat un fir de praf, pentru ca in clipa urmatoare sa devina uriasi, cat spatiul dintre cer si pamant, si ca ocrotesc oamenii, recoltele si casele.
Pot face (aproape) orice. Nu pot sa vorbeasca, dar stiu sa isi faca simtita prezenta, chiar si atunci cand aleg sa ramana invizibili. Dar de unde au atata putere? Se pare ca perla pe care fiecare dragon o poarta la gat este cea care ii ajuta mereu. Iar perla, pentru chinezi, este simbolul Intelepciunii.
Pe scurt
Legende, simboluri...
Cei 9 fii ai Dragonului:
Se spune ca au infatisari diferite. Cel mai mare este asemeni unei testoase, simbolul rabdarii. Al doilea este tigru, simbol al dreptatii. Al treilea are infatisarea unei soparle care poate iesi din orice incurcatura. Al patrulea este asemeni unui melc, simbol al sigurantei sugerate de "casuta" purtata in spate, iar al cincilea este un dragon galben, iubitor al muzicii. Cel de-al saselea fiu este asemeni tatalui sau, simbol al autoritatii, iar cel mai mic este un lup, dornic sa "vaneze" si sa acumuleze.
Dragonul cu carapace:
Este un puternic talisman, de oarece imbina curajul si puterea dragonului cu intelepciunea testoasei.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu