muguri de iubire ...

"Mai multe broscuţe se plimbau prin pădure, când două dintre ele au căzut într-o groapă adâncă. 

Toate celelalte broscuţe s-au strâns în jurul gropii. Când au văzut cât de adâncă era groapa, le-au spus celor două broscuţe căzute în groapă că nu mai au nici o speranţă, dar acestea le-au ignorat comentariile şi au început să sară, încercând să iasă din groapă.

Broscuţele continuau să le spună să nu mai sară, că oricum totul este în zadar şi soarta lor le este pecetluită. În cele din urmă, una dintre cele două broscuţe a ascultat de "sfatul" prietenelor ei şi a renunţat să mai sară.

Cealaltă broscuţă a continuat să sară din răsputeri. Suratele ei de pe marginea gropii au început din nou să o îndemne să renunţe şi să moară împăcată, dar broscuţa s-a îndârjit mai tare şi până la urmă...hop! a reuşit să iasă din groapă.

Uimite peste măsură, broscuţele s-au strâns în jurul ei şi au întrebat-o:

-Ei, bravo! Nu ne-ai auzit? Cum de nu te-ai dat bătută?

-Oac! Oac! -ţopăia fericită broscuţa.

-Hei, soro! Opreşte-te o clipă şi zi-ne şi nouă cum de nu te-ai dat bătută!

Într-un târziu, broscuţa a înţeles ce vor de la ea şi le-a explicat că ea nu prea aude bine şi de-acolo, de pe fundul gropii, crezuse că ele o încurajează."

Un cuvânt de încurajare pentru cineva căzut la pământ îl poate ridica şi îl poate ajuta să păşească mai departe, cum, la fel de bine, o simplă vorbă (de cele mai multe ori rostită la întâmplare) poate doborî foarte uşor o persoană. Aşadar, să fim mai atenţi la ceea ce spunem!...pentru că...dacă tot suntem liberi în exprimare, de ce n-am alege să fim noi cei care împărţim în jurul nostru cuvinte frumoase, cuvinte dătătoare de curaj, de speranţă şi de putere?! Pentru că astfel i-am îmbogăţi pe ceilalţi şi ne-am îmbogăţi şi noi!