Deşi s-au scris şi spus multe despre legea atracţiei nu prea am dat importanţă. Asta până când am realizat că unele lucruri chiar se întâmplă dacă îţi doreşti cu tot dinadinsul.
Expresii populare şi definiţii:
- de ce ţi-e teamă de aia nu scapi
- cine se aseamănă se adună
- ban la ban trage
- la omul sărac nici boii nu trag
- eşti ceea ce gândeşti
Legea atracţiei funcţionează întotdeauna, indiferent dacă o înţelegi sau nu. Funcţionează infailibil iar legea spune că sunt atrase lucrurile la care te gândeşti cel mai mult, indiferent dacă sunt pozitive sau negative.
Dovada legii există în societate, atunci când vezi că persoana care vorbeşte mai mult de boală o şi are, când vezi că cel care vorbeşte mai mult despre prosperitate o şi are. Astfel bogaţii vor continua să se îmbogăţească iar săracii vor continua să sărăcească în funcţie de ceea ce simt în mod predominant. În momentul în care gândeşti pozitiv şi crezi că lucrurile pe care ţi le doreşti se vor întâmpla, ele chiar aşa vor fi, ba chiar intensitatea şi profunzimea lor va fi surprinzătoare.
Mai mult te îndrepţi exact către ceea ce simţi şi nu atât către ceea ce crezi. De exemplu dacă te loveşti la picior atunci când cobori dimineaţa din pat, ai tendinţa să te împiedici apoi din orice. Toată ziua îţi merge aşa fără să realizezi că o simplă schimbare a stării emoţionale poate să schimbe întreaga zi şi întreaga viaţă. Dar dacă îţi începi ziua bine şi dacă ai o stare de mulţumire, atâta vreme cât nu îngădui să fie schimbată starea, vei continua să atragi, conform legii, întâmplări şi oameni care îţi susţin acest sentiment de mulţumire.
Fizica cuantică începe să vorbească despre această descoperire. Ea afirma că mintea modelează de fapt lucrul perceput. Conducătorii din trecut care cunoşteau acest secret voiau să ţină puterea numai pentru ei şi astfel ceilalţi oameni mergeau la lucru, munceau şi se întorceau acasă, lucrau ca pe bandă rulantă fiind ţinuţi în ignoranţă de cei mai mari.
Aşadar între ceea ce gândeşti, ceea ce simţi şi ceea ce se întâmplă este întotdeauna o legătură.
Deşi greu de crezut, mi se pare interesant acest aspect!!
"Sufletul omenesc este alcătuit în afară de instincte şi dintr-o funcţie creatoare de iluzii, despre care nu poţi să ştii când devin autosugestii şi orice sinceritate trebuie suspectată numai cu măsură."
"-Nu cred în iubire.
-Nu crezi dumneata în iubire? Nu te atrage iubirea?…
-Ba da, mă atrage…Poate că este singurul rost al unei vieţi mărginite, comune, cum e viaţa noastră. Şi-mi place…dar ştiu că nu durează…că nu corespunde unei realităţi…”
"Nu, domnişoară, serios, spune-mi ce preferi?
-Îmi place lumina…apoi pământul…cartea…rochia…fructele…zăpada…tot ce e neprefăcut…net"
"O femeie - observaţi în jurul dumneavoastră - are voce frumoasă când vorbeşte cu cel pe care-l iubeşte şi voce urâtă, albă, când porunceşte servitoarei să aducă apă sau să spele vasele."
“Uimirea cea mare, înspăimântătoare uneori, e să descoperi cât de total seamănă între ei oamenii prin ce au mai subtil şi mai secret, când se cred aşa de diferiţi ca aspect.”
Camil Petrescu, "Patul lui Procust"
Anul acesta iepuraşul a venit mai devreme. A venit în carne şi oase, dar nu singur ci însoţit de încă unul. La început am crezut că nu o să ne înţelegem căci cei doi urecheaţi erau foarte, foarte fricoşi. Acum s-au acomodat (o să îi las să crească la ţară), ronţăie tot timpul morcovi. În privinţa numelor încă nu am ajuns la un punct comun cu sora mea...suntem în tratative. O să îmi fie foarte dor de ei când se va sfârşi vacanţa dar promit că îi voi vizita cât mai des. 
Povestea măturii nu e deloc simplă.
visa să ajungă cântăreaţă de operă
zi de zi îşi etala calităţile:
silueta, gingăşia, vocea,
făcea piruete, salturi sofisticate- nu avea egal
era cochetă şi înfumurată.
Dar scaunele scârţâiau,
ferestrele se cutremurau,
paharele mai aveau puţin şi crăpau
căci vocea măturii era îngrozitoare...
Nimeni nu avea însă curajul
să-i spună adevărul
când într-o zi, viaţa măturii se schimbă...
apăru aspiratorul
dar orgoliul măturii nici nu vru să audă
Burtosul înaintea supleţii sale?
nu era posibil
Într-o altă zi mătura fu uitată...
câtă durere...
se plânse mesei
dar ea nici nu o luă în seamă,
ceru ajutor paharelor
dar îi râseră în nas
încercă să uite de necaz prin cântec
dar vai!!
respingerea celor din jur era categorică
mătura nu rezistă...leşină instantaneu
târziu, se trezi închisă
pentru totdeauna în debara
Şi azi se mai aude suspinând
şi plângându-şi cariera la care visa
şi poate că încă mai visează.
Primăvara asta se cam lasă aşteptată! Ne-a răsplătit de 1 martie cu un mărţişor de soare, ca să zic aşa, după ce i-am cântat şi după ce am chemat-o în timpul orei de română iar acum s-a ascuns din nou...poate că ar trebui să facem din fiecare zi o sărbătoare... Nu că m-aş plânge dar m-am săturat de prea mult frig...
