...aşteptări, pretenţii prea mari...
Uneori mă tem de faptul că aş putea rămâne doar cu ele, cu nişte iluzii.
Dar, pe de altă parte cred în visele mele şi le apăr întotdeauna.
În mod paradoxal, deşi e vacanţă, zilele astea nu m-am gândit la nimic, nu am avut timp... o grămadă de lucruri de făcut, locuri de văzut, prieteni, activităţi de care îmi era dor, persoane dragi de revăzut...
soare - papuci - îngheţată - munte - şapcă - amici - plajă - zâmbete - ocheleri de soare - voie bună - drumeţii - pălărie -valuri - role - prietenii - răcoritoare - piscină - distracţie - pantaloni scurţi - bronz - terase - muzică - loţiune de corp - glasuri de copii - plimbări cu bicicleta - costum de baie
O dungă roşie-n zări se iscase
şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.
Mă ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele.
Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă,
urcând un soare neobişnuit.
Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:
din ochii noştri se va-ntoarce înmiit!
Mă ridicam, scuturându-mi lin undele.
Apele se retrăgeau tăcute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele
cu umbrele lor melodioase
Nichita Stănescu
Deseori zâmbetul celui care suferă e mai dureros decât lacrimile celor ce plang...
