joi, 30 august 2012



Trăia odată un împărat, într-o ţară îndepărtată. Acesta ajunsese bătrân şi ştia că se apropie vremea ca să aleagă pe cel ce îi va urma la tron. În ţara aceea succesorii la tron nu se alegeau dintre copiii împăratului, ci dintre tinerii cei mai virtuoşi din împărăţie. Aşadar, a chemat la el pe toţi tinerii din împărăţie într-o anume zi şi le-a spus:




- A venit timpul să mă dau la o parte şi să aleg următorul împărat. Am decis să aleg pe unul din voi. Iată cum va fi alegerea: vă voi da astăzi fiecăruia o sămânţă, însă una specială. Vreau să mergeţi fiecare acasă, să plantaţi sămânţa, să o udaţi şi să vă întoarceţi exact peste un an, aici, cu planta care a crescut. Atunci voi judeca după plantele pe care le aduceţi şi voi alege unul dintre voi. Acela va fi următorul împărat!


Printre băieţi era şi unul numit Ling, care şi-a primit şi el sămânţa cuvenită. A mers acasă plin de elan şi i-a spus mamei toată povestea. Ea l-a ajutat să pregătească ghiveciul, să aleagă pământul, să planteze sămânţa şi s-o ude cu grijă. În fiecare zi o uda la timp şi urmărea dacă dă lăstări. După vreo trei săptămâni, unii băieţi au început să vorbească despre plantele lor. Ling continua să-şi verifice ghiveciul cu sămânţa, dar nimic nu creştea.







Patru săptămâni, cinci săptămâni, şase săptămâni trecură. Tot nimic. Deja toţi băieţii vorbeau despre plantele lor iar a lui nici nu se ivise din pământ. Era tare abătut.
Au trecut şase luni şi tot nimic cu sămânţa lui. A înţeles că dăduse greş. Toţi ceilalţi aveau copăcei şi plante înalte iar el...nimic. N-a spus nimic celorlalţi. Încă mai aştepta oarecum.

A trecut şi anul şi toţi băieţii s-au înfăţişsat înaintea împăratului. Ling n-a vrut să meargă cu ghiveciul gol, dar mama lui l-a încurajat s-o facă. La urma urmei era cel puţin sincer. Ling a simţit un gol imens în stomac, dar ştia în sinea lui că mama are dreptate. Aşa că a luat ghiveciul şi s-a dus la palat.






Când a ajuns acolo, a fost uimit de varietatea de plante prezentate de ceilalţi tineri. Erau frumoase, de toate formele şi mărimile. Ling şi-a aşezat ghiveciul jos iar cei din jurul său au început să râdă. Unii îl compătimeau şiţi ziceau în batjocură:
-Ei, cel puţin ai încercat şi tu!

Când a sosit împratul, şi-a aruncat ochii peste mulţime şi i-a salutat pe cei prezenţi. Ling a încercat să se ascundă undeva în spate.
-Ce plante minunate şi ce flori atrăgătoare aţi crescut. Astăzi unul dintre voi va fi numit împărat!
Dintr-o dată, ochii suveranului au căzut pe Ling şi pe ghiveciul gol. A poruncit imediat gărzilor să îl aducă în faţă. Ling era îngrozit. se gândea: "Împăratul a văzut că sunt un netrebnic căci sămânţa mea nu a rodit. Pentru nevrednicia mea poate voi plăti cu capul."





Când a ajuns în faţă, împăratul l-a întrebat cum îl cheamă.
-Numele meu este Ling, a răspuns el cu teamă.
Toţi tinerii râdeau şi-şi băteau joc de el. Împăratul a cerut tăcere. S-a uitat la băiat şi a anunţat mulţimea:
-Iată noul vostru împărat. Numele lui este Ling!

Băiatul nu-şi putea crede urechilor: "Dar sămânţa nici nu crescuse. Cum putea să fie el împărat?"
Împăratul a luat din nou cuvântul şi a zis:
-Cu un an în urmă am dat fiecăruia dintre voi o sămânţă. V-am spus să o plantaţi, să o udaţi şi să o aduceţi astăzi la mine. Dar eu v-am dat seminţe fierte care n-au cum să crească. Toţi dintre voi, cu excepţia lui Ling, mi-aţi adus plante şi flori. Când aţi văzut că sămânţa nu creşte, aţi înlocuit-o cu alta de la voi. Doar Ling a avut curajul şi sinceritatea de a se prezenta cu ghiveciul în care se află sămânţa dată de mine. De aceea, el este noul vostru împărat!"

Dacă sădeşti cinste vei culege încredere. Dacă însămânţezi bunătate, vei culege prietenie. Dacă plantezi modestie vei culege măreţie. Dacă sădeşti perseverenţă vei culege armonie. Dacă însămânţezi muncă vei culege succes. Dacă plantezi iertare vei culege împăcare. Dacă însămânţezi răbdare vei culege evoluţie. Dacă plantezi credinţă vei culege miracole.

marți, 28 august 2012


"Adevărata frumuseţe izvorăşte din sublim şi simplitate" Voltaire
"Frumuseţea este eternitatea care se priveşte lung în oglindă" Kahil Gibran
"Frumuseţea lucrurilor există în sufletul celui care le admiră" David Hume





"Frumuseţea nu este exterioară ci e dată de lumina din inimă" Khail Gibran
"Frumuseţea nu se măsoară prin volum. O singură floare pune în evidenţă un copac mare. O singură stea conferă armonie imensităţii cerului întunecat." Rabindranath Tagore


duminică, 5 august 2012

Viaţa are gust!


Un prieten bun, un zâmbet curat,
un cer senin când norii au plecat...

Un gol perfect...în ultimul minut,
Emoţia unui început...

Dacă ştii să priveşti, orice clipă e o minune!

Viaţa are gust,
dacă inima ta e tot timpul deschisă!

Viaţa are gust,
simţi că trăieşti din plin...cu adevărat.

                                                             Holograf - Viaţa are gust -







sâmbătă, 4 august 2012

Ia uite ce-am găsit!


Imagini de pe pagina de facebook a Asociaţiei Studenţilor Universităţii din Bucureşti




Deci aşa se explică transformarea miraculoasă din faţa căminului...:)) 
Ţin minte că am plecat într-o sâmbătă dimineaţa urmând să mă întorc ceva mai târziu la cămin...şi când ajung: Wow, unde am nimerit? 



in


Totul era de nerecunoscut!
 Băncuţele aleilor strălucind în lumina timidă a soarelui mă întâmpinau mândre cu mesajul ataşat lor de "Proaspăt vopsite!", copacii văruiţi se făleau cu noua lor înfăţişare. Scăpaseră din anonimat, fuseseră trataţi la nivelul aşteptărilor şi erau bucuroşi de oaspeţi: minunăţiile de păsărele cu adevărat "ciripitoare".




Aleile zâmbeau, prietenii noştri patrupezi păreau şi ei mai veseli, iarba scăpase de uscăturile-i de pe covor, săraca, iar soarele mângâia absolut totul cu razele lui primăvăratice.





Eeei, foarte frumoasă perioada, foarte frumos campusul! Nu mai spun de scumpii mei vecini, de "nea Fane", al nostru drag portar care întotdeauna găsea câte ceva să-ţi spună ori să te-ntrebe, numai să stai "niţel" de vorbă cu el; aaaa şi bineînţeles de doamnele "de serviciu" care dimineaţă de dimineaţă ne trezeau cu noaptea-n cap dragele de ele "Măăăi, aşa faceţi şi acasă, măăi?" şi ciocăneau şi "bubuiau" în uşile vecinilor de ţi-era mai mare dragul nu alta. :))) Acum fie vorba între noi erau şi caraghioase căci şi cea mai mică hârtiuţă le deranja la culme. Iar noi...eeei tocmai de asta profitam şi  aveam grijă ca în câte-o seară să lăsăm să ne scape, aşa din pură întâmplare :)) vreo câteva coji de seminţe :)) Păi dacă tot se vaietă că lucrează, măcar să aibe ce curăţa, nu. 






Nu trebuie omis nici celebrul nostru pub. Întotdeauna primitor, te întâmpina din prag cu mesajul : "Fie că vrei să vezi meciurile cu prietenii sau ai de discutat ontologia după Kant, în Filos Pub din Complexul Grozăveşti e loc şi pentru tine!"


 "Omul sfinţeşte locul!"
Acum mi-e dor!!...de colegi, de campus, de...Bucureşti! daaa, chiar mi-e dor de capitala noastră prăfuită, agitată, aglomerată şi desigur zgomotoasă căci ştiu că acolo am lăsat oameni deosebiţi şi că de-acolo am plecat cu multe amintiri frumoase.








Licurici



Imagini feerice surprinse în pădurile întunecate din America de către fotograful National Geographic, Judde Patterson.




Licuricii sunt foarte răspândiţi în sudul Angliei, Scoţia, Noua Zeelandă,Australia şi Tasmania. Trăiesc în zonele cu iarbă scurtă, în garduri vii unde se poate ascunde.




Interesant este faptul că adulţii nici măcar nu se hrănesc. Supravieţuiesc doar câteva zile, numai pentru a-şi depune ouăle iar imediat după mor.




În peşterile din Australia şi Noua Zeelandă construiesc pe tavanul peşterilor tuburi luminoase din mucus mătăsos care pot avea o lungime chiar şi de 1 metru. Aceste tuburi seamănă extrem de mult cu un şirag de perle şi sunt de o frumuseţe extraordinară. Acele peşteri s-au transformat în adevărate puncte turistice.




Numai femelele luminează datorită câtorva substanţe din abdomen care se combină în mod chimic. Strălucirea e folosită pentru a atrage pe masculii dar şi pentru a intimida inamicii.




vineri, 3 august 2012

Impresionant!!


Lara Fabina, o solistă excepţională în faţa unui public incredibil! Doar că de data asta rolurile se schimbă iar publicul este cel care o surprinde într-un mod fabulos pe cântăreaţa belgiană. Clipul debutează într-un mod normal, solista se pregăteşte de interpretarea piesei şi totul până într-un anumit punct: câteva voci rostesc timid şi debusolat primul vers ale melodiei.


 Cântăreaţa trece peste acest lucru fiind în continuare concentrată pe debutul piesei, când glasurile tuturor spectatorilor se unesc într-unul singur, puternic care începe să interpreteaze într-un mod incredibil de hotărât celebra melodie "Je t'aime".


Surprinsă de ceea ce i se întâmplă, emoţionată până la lacrimi, solista rămâne de-a dreptul fără cuvinte... Publicul continuă iar refrenul se transformă într-o adevărată declaraţe de dragoste  căci miile de glasuri aclamă cu toată forţa:
 "Nous t' aimons!!"/ "Te iubim!" (în subtitrare fiind traduse versurile melodiei propriu-zise)


 



Aşa ceva rar se întâmplă căci asta înseamnă să fii un artist adevărat, asta înseamnă să fii iubit şi apreciat la cote maxime iar reacțiile solistei, gesturile și grimasele ei transmit toată bucuria omului care s-a dăruit pe sine publicului iar acum primeşte la rândul său răsplata şi preţuirea celor care au simţit şi au trăit alături de ea toate melodiile.

joi, 2 august 2012

Vederi



"Dacă cerul ar putea să te-aducă în viaţa mea...aş culege-n palmă o stea, să te am pe tine!"
Proconsul -Cerul-


Salutări din partea pisoiului anonim!
Miaau! Miaau!




                                      "Podul de piatră s-a dărâmat...a venit apa şi l-a luat!"





                                      



miercuri, 1 august 2012

Testul lui Socrate

Într-o zi, marele filosof Socrate se întâlni în calea sa cu un cunoscut. Acesta, văzându-l, îl opri şi îi zise:

-Socrate, ştii ce tocmai am auzit despre unul dintre studenţii tăi?
-Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să îmi spui acest lucru, aş vrea să treci printr-un mic test, numit "testul celor trei".
-Trei?

-Da, trei, continuă Socrate. Înainte să îmi spui despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este "testul adevărului". Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?

-Nu, spuse cunoscutul, doar am auzit despre el.
-Bine. Deci în realitate tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm testul al doilea, "testul binelui". Ceea ce vrei să îmi spui despre studentul meu este ceva de bine?

-Nu, dimpotrivă, spuse omul din faţa filosofului şi dădu din umeri, destul de stânjenit de situaţia în care intrase de unul singur. Socrate continuă:

-Totuşi, mai poţi trece testul încă, pentru că mai este un pas, "testul folosinţei". Aşa că te întreb: ceea ce vrei să îmi spui despre studentul meu îmi este de folos?
-Nu, nu chiar...

-Ei bine, concluzionă Socrate, dacă ceea ce vrei să îmi spui poate că nici nu e adevărat, nu e nici ceva bun şi nici nu este de folos, atunci de ce să îmi mai spui?


Foarte adevărat! Însă câţi dintre noi putem trece de acest test? Mai ales acum când în societatea noastră dragă zvonul şi minciuna sunt încurajate tot mai mult? Suntem asaltaţi de o avalanşa de informaţii, ascultăm şi transmitem la rândul nostru ceea ce ne oferă mass-media, cunoscuţii, prietenii dar şi necunoscuţii fără a reflecta prea mult la consecinţele actelor noastre. Adică: De ce să spunem un anumit lucru, care e scopul cu care o facem? Şi dacă tot o facem, măcar ceea ce spunem e adevărat sau aduce vreun folos cuiva în vreun fel? Păi dacă răspunsul este afirmativ, atunci conform testului domnului Socrate :D avem aprobarea de a transmite ceea ce avem de transmis, cu toată încrederea.
Să încercăm aşadar să selecţionăm, tot mai mult, ceea ce dorim să ascultăm sau să spunem!

marți, 31 iulie 2012

din cufărul cu jucării...





luni, 30 iulie 2012

Fericire


Progresăm şi uităm să fim fericiţi...

îngropăm bucurii într-o mare de biţi...
nu te mai poţi ascunde...eşti mult prea conectat,
nu mai poţi să refuzi...nu te lasă să crezi...

te învaţă să-ţi cauţi iubirea pe net
viaţa este viteză...
Nu mai poţi să te opreşti!
Te strivesc cei din urmă dacă încetineşti!

Cineva să oprească invazia de biţi!
Cineva să ne facă din nou fericiţi...

Fericire-i când iarba apare
fericirea e ca raza de soare,
intră în cort şi-ţi mângâie faţa...
fericire e cerul senin,
într-o zi în care ai hotărât să alergi pe câmp...

Vama Veche -Fericire-

;;