vineri, 14 decembrie 2012


Un loc extraordinar, colinde, aplauze, zâmbete, emoţii, voci deosebite şi un public exemplar...


.... totul cu scop caritabil căci, bucuria sărbătorior de iarnă "ne face din nou Oameni"-generoşi, frumoşi, inimoşi-  

Spuneam într-un articol precedent că:

"Oamenii liniştiţi, oamenii simpli, calzi şi deschişi sunt cei mai frumoşi. Împlinirea stă tocmai în faptul că nu-şi rănesc sufletul cu fel de fel de gunoaie...au reperele lor! Iar frumuseţea derivă din faptul că: au întotdeauna câte un zâmbet şi câte o vorbă bună pentru fiecare, ştiu să încurajeze, să ajute, să ierte, să dăruiască şi să iubească necondiţionat!" 

Ei bine, în seara aceasta am cunoscut  tineri care m-au fermecat prin felul lor frumos de-a fi, de-a simţi şi de-a se comporta. Oameni calzi lângă care m-am simţit extraordinar şi alături de care, împreună cu cele două grupuri care ne-au cântat şi ne-au colindat am reuşit să oprim timpul şi să păşim pe ritm de "Leru-i ler" în atmosfera Sfintei Sărbători a Naşterii Domnului. 

Cum a început totul? Păi evident, cu observarea afişelor roşii...de fapt, cred că la începutul începutului, un amic ne-a informat asupra concertului...

Urmarea?.."daaa, mie mi-ar placea!", "Mergem, mergem!" Şi uite-aşa totul era planificat...până când: Eroare: "Eu nu mai pot veni pentru că...", "Dacă nu merge X-ulescu nu mai vin nici eu..." Offf căci planul se spulberase şi deci... trebuia să rămânem acasă!
           
Dar, cum termin cursurile fix când ar începe concertul îmi zic ca măcar eu să fac un popas la Biblioteca Naţională, să ascult un colind, două iar apoi să-mi reiau frumos drumul spre casă. Zis şi făcut, doar că gândul îmi era la grupuleţul lângă care ar fi trebuit să fiu :(...off!

 Bineînţeles, supărarea n-a durat mult, pentru că era imposibil ca ceva minunat să nu se întâmple. Doar suntem în luna magiei, nu? şi ştim bine că e suficient să deschizi o singură portiţă pentru ca alte 10 să se deschidă pentru tine. 




La fel a fost şi-n cazul meu! Tânjeam eu după grupuleţul meu dar am nimerit într-altul foaaarte frumos! Aşadar, ajungând în acelaşi timp (cu cei câţiva tineri)  la locul cu pricina, suntem îndrumaţi cu toţii spre unul dintre balcoane! 

Atmosfera dinauntru şi amabilitatea cu care suntem întâmpinaţi ne introduc deja în feeria spectacolului! Pe holurile ce păreau a nu se mai termina (...dar parcă tocmai prielnice pentru a face cunoştinţă şi a schimba câteva vorbe)...
îi cunosc pe Lavinia şi pe Ionuţ: două persoane deosebite care, la prima vedere m-au încântat cu naturaleţea lor...bineînţeles, pe parcurs, impresia a prins contur.



Au urmat momente frumose, împletite cu multă voie bună, momente în care toţi cei de faţă am fost purtaţi pe aripi de colind până la "Viflaim colo jos"...

...ne-am întristat şi am bătut alături de Măicuţa Sfântă în porţile tuturor...dar, călăuziţi de Stea şi însoţiţi de Magi, am ajuns până lângă "peştera din Betleem" unde ne-am bucurat, am lăudat şi am cântat împreună Minunea Naşterii Domnului...


Urnele cu donaţii, pozele, impresiile şi desigur aplauzele au fost nelipsite...

Dar cum totul are şi un final, nu? încheiem seara pe versurile mult îndrăgitului colind "O, ce veste minunată!" E momentul când glasurile îmbujorate ale copiilor şi ale tinerilor se împletesc voios cu cântecul viu, puternic al celor mai mari pentru ca laolaltă să capete dulci nuanţe de sărbătoare.


O seară cu adevărat deosebită iar mulţumiri trebuiesc aduse tuturor celor care au fost prezenţi: fie ei spectatori, "colindători" sau organizatori...împreună am demonstrat încă o dată că putem fi mai buni, mai deschişi şi mai generoşi unii cu alţii.

"Fii Moşul lor!" era îndemnul din această seară şi-ntradevăr, dăruind şi celorlalţi puţin din bucuria noastră putem face lucruri cu adevărat Mari!





Dar nu s-a încheiat totul aici, căci (revenind la grupuleţul de care vorbisem mai sus)... părăsim locul desfăşurării concertului într-o dispoziţie cum nu se poate mai bună: ne amuzăm copios cu glumiţe şi bancuri, facem cunoştinţă cu Ramona (o persoană caldă, liniştită, cu o stăpânire de sine impresionantă şi cu nişte ochii...Doamne, cum rar ţi-e dat să vezi!!), cu Ema (toată un zâmbet)...

...schimbăm ultimele păreri, tragem concluziile şi cădem de acord că împreună am făcut din această seară, una cu totul şi cu totul deosebită: o seară de basm.

0 comentarii: