"Şi...să mai spună cineva că azi nu s-a deschis cerul!" -cu aceste cuvinte am plecat de acolo căci ele se aflau pe buzele tuturor celor prezenţi şi ale tuturor celor ce văzuseră... "ceea ce văzuseră" pe cer (dar vă spun putin mai tarziu ce lucru minunat a apărut deasupra noastră în momentul Sfinţirii Apei :D)
Cu toţii am auzit de Minunea întoarcerii Iordanului în ziua de Bobotează, dar puţini cred... mulţi sunt însă cei care ignoră acest aspect, fiind prea ocupaţi cu fel de fel de alte lucruri. Săracii, nu se pot bucura şi nu pot simţi că-ntradevăr există Cineva acolo Sus care îngăduie din când în când vreun asftel de semn minunat tocmai pentru ca noi să ne amintim de prezenţa Sa, de faptul că nu suntem singuri în lume.
 |
| Radu-Vodă (poze din vară) |
Şi, spun asta pentru că Acest Cineva ne vede, ne cunoaşte mai bine decât ne putem cunoaşte noi şi ne iubeşte la fel de mult!...dar se întristează atunci când vede ignoranţa noastră, atunci când vede că nu ne pasă de lucările Lui, deşi,"El ar trebui să îngrijească de toate ale noastre" după pretenţiile multora.
Auzim deseori "Lasă că vede Dumnezeu", "Lasă că-l bate Dumnezeu" ori "Are El, Dumnezeu grijă..." dar noi avem grijă ca El să aibă această grijă? Adică facem noi ceva pentru El ori Îl considerăm pur şi simplu dator: să ne ajute, să ne mulţumească pe fiecare în parte, să aducă multă, multă fericire în vieţile tuturor, căci altfel e grav! Da, e chiar foarte grav şi atunci să te ţii: "pe mine m-a bătut Dumnezeu", "pe mine m-a uitat Dumnezeu" sau, ceea ce este foarte trist "pe mine nu mă ajută Dumnezeu", "nu există Dumnezeu, căci altfel nu s-ar fi întâmplat cutare lucru" ... foarte trist!
Păi cum ar putea să ne ajute când nu facem absolut nimic? Aşteptăm? aşteptăm mult şi bine: "Pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă"- tipic românesc! Dar chiar şi atunci când pică săraca pară mălăiaţă, atunci când "dă Domnul cu minunea în noi" -cum spunea cineva- nici măcar atunci nu-I dăm importanţă că de: noi avem multe lucruri de făcut, suntem ocupaţi, avem treburi importante, nu ne pierdem timpul cu fleacuri.
 |
| curcubeul minunat |
Şi de aici plecasem, de la "datul cu minuni în noi"...nu ştiu dacă şi anul acesta s-a mai produs minunea de la Iordan însă este cunoscut faptul că în ziua de Bobotează, râul îşi schimbă cursul. Dacă în mod normal el curge dinspre Galileea spre Marea Moartă, în momentul Sfinţirii Apei, Iordanul nu se mai varsă în mare, ci "marea fuge" odată cu Iordanul spre Galileea. "Ce-ţi este ţie mare că ai fugit? Şi ţie Iordane că te-ai întors înapoi?" (psalmul 113)
 |
| Radu-Vodă (poze din vara) |
Nici eu nu prea crezusem mărturiile prin care gustul apei Iordanului se schimbă în ziua de Bobotează şi din dulce devine amar ori sărat ca urmare a apei venită din Marea Moartă, până când cineva mi-a arătat un filmuleţ de acolo. Şi în filmuleţul respectiv, se vedea clar cum râul îşi schimba cursul, spre surprinderea celor prezenţi. Într-adevăr, lucruri minunate se întâmplă iar aici suspicioşii nu mai au ce zice căci: de Paşti, lumânările nu se aprind singure ci trebuie să existe vreun chibrit prin vreun buzunar, că Apa Sfinţită nu se strică fiindcă în respectivul vas a fost introdusă crucea de argint etc etc.
Acum să zic ceva şi despre Apa Sfinţită căci degeaba vorbesc unii că ar exista diverse şiretlicuri. Păi în primul rând, oamenii de ştiinţă, adică cei mai în măsură de "a-şi da cu părere"( iar nu cei necunoscători), nu au reuşit să găsească vreo explicaţie ci pur şi simplu au constatat faptul că apa şi-a schimbat proprietăţile. În plus, argintul nu stă decât foarte puţine secunde într-un vas foarte mare, adică în mod sigur nu vor fi anihilate bacteriile -aşa cum se crede. Iar ceea ce spun alţii cum că întreaga cantitate de apă e ţinută (înainte de a fi sfinţită) timp de câteva zile în vase de argint ori că se oxigenează atunci când e transportată din recipient în recipient - e de-a dreptul absurd.
Acum revenind la ziua de azi, spuneam că apariţia nefiresc de frumoasă pe cer, ne-a luat pe toţi prin surprindere. Poate că fiecare căuta cu privirea ceva: fie un porumbel, fie o rază mai deosebită de soare însă cu toţii am primit ceva mult mai frumos: un curcubeu cum n-am mai văzut! A stat deasupra noastră spre finalul Sfinţirii Apei, iar bucuria tuturor... nici nu v-o pot descrie în cuvinte cât era de mare. Fiecare a simţit ceva, fiecare a simţit că Cineva ne-a auzit şi că...ne-a făcut cel mai frumos dar într-o zi atât de frumoasă. Căci într-adevăr, ziua de azi a fost una însorită, nici urmă de umiditate şi atunci cum ne explicăm apariţia unei asemenea superbităţi care în mod normal nu este altceva decât lumina reflectată prin picăturile de apă din atmosferă??
Concluzia? Minunile există! Uneori mai evidente, alteori mai puţin evidente, însă de fiecare dată la fel de frumoase!
Trebuie doar să ne facem puţin timp: să ascultăm, să visăm, să credem, să sperăm...să fim deschişi!
2 comentarii:
Am intrat pe acest blog din intamplare, "googalind" diverse si am avut o surpriza foarte placuta citind acest articol pentru ca mi-am amintit de acel curcubeu din ziua de Boboteaza. Ma aflam si eu in ziua aceea la manastirea Radu-Voda si am vazut curcubeul care avea ceva deosebit: nu se intindea pe tot cerul cum apare de obicei, ci parca aparuse numai deasupra locului unde ne aflam noi. Poate asa mi s-a parut mie, dar cu certitudine a fost un semn divin intr-o zi importanta pentru crestinatate.
Nu ţi s-a părut deloc...chiar aşa a şi fost! Şi într-adevăr, nici vorbă de forma aceea obişnuită (forma de semi-elipsă sau de arc multicolor mare, întins pe întreg cerul) căci, curcubeul cu pricina părea mai degrabă o pată de culoare, nu aruncată, ci frumos zugrăvită exact deasupra noastră!...ceva incredibil de frumos! Un lucru atât de minunat că-ţi stă mintea-n loc!
Trimiteți un comentariu