Rămânând
Filofteia orfană de mamă (Filofteia în limba gracă = iubitoare de
Dumnezeu) nesocoteşte cântările lumeşti, iubirea hainelor scumpe,
împletiturile părului, mâncărurile şi băuturile alese, horele şi
dansurile ce pot moleşi sufletul.
Copila era aplecată spre
lucrarea faptelor bune şi se pricepea la lucrurile cele înţelepte.
Cunoscătorul de inimi Dumnezeu, trimiţându-i dar de sus, a întărit-o,
a luminat-o şi a îndemnat-o către neguţătoria cea duhovnicească, spre a
cumpăra cu cele pământeşti şi stricăcioase, pe cele cereşti şi veşnice.
"Eu îţi voi da ţie bunătăţi cereşti; dacă vei sătura pe cei flămânzi cu
bucate trupeşti, Eu te voi sătura pe tine cu bucate duhovniceşti; dacă
vei îmbrăca pe cei goi cu haine stricăcioase şi vremelnice, Eu te voi
îmbrăca pe tine cu slava cerească şi veşnică" păreau însuşi cuvintele
Domnului, întipărite adânc în inima Filofteei.
Dar cum fapta
bună care nu are ispite şi care se lucrează fără osteneală şi fără
greutăţi şi împiedicări, zic sfinţii că nu este lămurită şi nici lui
Dumnezeu bine primită, când copila a început lucrarea faptelor bune,
vrăjmaşul diavol s-a umplut de zavistie zicând diavolilor săi: Vedeţi
cum nu se teme de noi şi întru nimic socoteşte puterea noastră? Deci,
veniţi să năvălim asupra ei cu ispite, ca s-o împiedicăm de la o lucrare
ca aceasta.
Apoi chinuri, ocări, ură şi schingiuiri din partea
mamei vitrege. Iar tatăl, gros la minte şi întunecat la judecată, în
loc să aducă laudă lui Dumnezeu că s-a învrednicit a fi tatăl unei
asemenea fecioare, mai vârtos o muncea în felurite bătăi şi chinuri.
Ieşind el cu plugul la câmp şi poruncind femeii să-i gătească bucate şi
să le trimită prin Filofteia, tatăl fericitei a flămânzit în repetate
rânduri căci biruită de milostenie şi neavând cu ce altceva să-i
miluiască pe săracii care-i ieşeau în cale, ii hrănea din bucatele
tatălui său.
Vicleanul diavol aduce însă gând rău şi ucigaş
căci într-una din zile, tatăl îşi pândeşte copila şi văzând faptele ei,
biruit de mânie a zvârlit într-însa cu barda cea plugărească, rănind-o
la un picior. Atunci îndată o! minune, şi-a dat sfântul şi fericitul său
suflet în mâinile lui Dumnezeu. Sfântul ei trup rămânând pe pământ şi
încă curgând sânge din piciorul cel tăiat, a strălucit cu slava
cerească, încât lumina şi locul dimprejur.
Arhiepiscopul,
împreună cu toţi arhiereii, cu tot clerul său şi cu toţi cei mai mari ai
cetăţii şi mulţime de popor, auzind lucrul acela minunat, au alergat cu
făclii şi tămâie, cu slujbe şi cu rugăciuni; şi, ajungând, au văzut
sfântul ei trup strălucind cu acea dumnezeiască lumină şi s-au minunat
cu toţii.
Au voit să ridice sfântul ei trup după porunca
arhiepiscopului şi a arhiereilor, să-l ducă în cetate însă nicidecum
n-au putut să-l ridice şi nici măcar să-l mişte sau să-l clatine.
Cunoscând astfel toţi că nu este voia lui Dumnezeu şi a sfintei a merge
cu dânşii în cetatea care era patria ei, au început a se ruga către
dânsa şi a-i spune pe nume locuri de dincoace de Dunăre.
I-au
pomenit de Bucureşti, Craiova şi alte târguri mai mici; i-au pomenit
mănăstirile de prin târguri, de prin munţi, dar n-a vrut să asculte
rugăciunea lor, până când i-au pomenit, în treacăt şi fără nădejde
biserica domnească din oraşul Curtea de Argeş. Şi cum i-au pomenit
această sfânta biserică, îndată s-a uşurat, mai mult decât greutatea cea
firească.
Cu mare cinste, slavă şi alai primindu-i sfintele
moaşte şi aducându-le cu cântări de psalmi şi cu doxologii, le-au aşezat
în biserica domnească. De atunci până acum se află nestrămutate din
acel oraş, cu toate schimbările vremilor, stăpânilor şi răscoalelor, ce
adeseori s-au întâmplat în ţările acestea.
Acest lucru
văzându-l ceata diavolilor - care mai înainte credeau că o vor amăgi
prin măiestriile lor şi o vor împiedica de la lucrarea faptelor bune, că
o vor birui şi o vor face vânăt al lor, fiind ei singuri biruiţi şi
ruşinaţi, s-au dus tânguindu-şi neputinţa şi nehărnicia lor, căci n-au
putut birui pe o copilă simplă.
În acest chip săvârşindu-se
Sfânta Filofteia, sfântul ei suflet, suindu-se la Dumnezeu strălucind cu
negrăită slavă cerească şi dumnezeiască, înconjurat de sfinţii îngeri
şi de cetele sfinţilor, a fost petrecut la împărăţia cerurilor şi aşezat
împreună cu fecioarele cele înţelepte; iar acum se veseleşte şi se
îndulceşte de frumuseţile cele negrăite ale Mirelui ei celui veşnic şi
nemuritor.
doxologia.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu