'' O doina plange sus pe culme,
Din fluier unde limpezi cad,
Si leganate lin s-afunda
In pacea codrilor de brad...
Cantare , mestera cantare,
Te stingi acum incet -incet,
Si -adormi pierduta-n tremurarea
Oftarii blande din bradet...
Mi-ai picurat un strop in suflet
Din taina vremii de demult,
Si plansul veacurilor duse,
Ma infioara cand te-ascult...
Cum te-ai topit acum in noapte,
Eu stau cu inima la sfat:
In care brad, de care creanga
Plansoarea ta s-a aninat?...
Si cat vei mai trai acolo,
Tu, sora pururea cu noi,
Cand va fi mort demult ciobanul,
Si moarta turma lui de oi?...
Tarziu odata-cine stie?-
Trecand pe-aici un calator,
Te va culege dintr-o floare,
De dup-o aripa de nor...
Te-a cobora in largul vaii,
Si-o lume te va astepta,
Si-o lume-intreaga va incepe
Sa planga cu durerea ta...''
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu