muguri de iubire ...

funcţia universului

unde

a – o cârtiţă care sapă sub lună

b – un fluture care face duş

c – o girafă aeriană

şi eu

cea care încearcă să te găsească în cascada niagara

să găsească rădăcina reală din sistemul de ecuaţii al vieţii

am adunat

a (inventează aripi) + b (visează adâncuri)

am ridicat la puterea 100

şi mi-am amplificat dorinţa

am reuşit să triplez şi răbdarea

te-am căutat în adâncul pietrelor

fluturii printre polinoamele picăturilor de apă

a-ul a verificat şi săpat matricea infinitului în bolta cerului

în zadar

determinantul e zero

parametrii sunt neutri iar funcţia tinde la infinit

să renunţ n-aş vrea

dar totul e prea complex

n paralele între vise şi real

ştiu

soluţia e o rază de lumină din nemărginit

uitasem de c

avangardista girafă aeriană

sus pe asimptota verticală a infinitului

înotând printre comete şi galaxii

stelele mi-au şoptit

reducere la absurd

două simplificări şi am scăpat de nedeterminare

să folosesc factorul comun

dar nu

tu trebuie să fii unic nu comun

o singură recurenţă în mintea mea şi ecuaţia şi-a găsit soluţia

necunoscuta nu a fost nicicând necunoscută

căci numitorul e egal cu numărătorul

te ştiu – misterios cristal vestindu-mi învierea

iar reciproca e şi ea adevărată

mă ştii – neînsemnată frântură trezită din somnul divin

fracţia e 1 iar axioma noastră s-a scris

acum ceea ce trebuia demonstrat a fost demonstrat

î n t â l n i r e a d i n n i a g a r a