...bine, aici sunt doar o parte din ei :)...dar nu asta contează...ideea e că mă bucur nespus de mult că am întâlnit aşa persoane deosebite, puţin spus inteligente dar incredibil de cumpătate în ceea ce priveşte potenţialul lor şi nu numai...atât de liniştite, dar în acelaşi timp extraordinar de vibrante şi pline de viaţă...
noi :*
cu Laura și Codruț
...de admirat în cazul Laurei e faptul că ştie când şi cât să vorbescă, are abilitatea de a se face ascultată şi ştie când să pună punctul pe i...în schimb, Codruţ e acelaşi Codruţ pe care-l ştiu eu încă din clasa a IX-a (bine, şi Andrei la fel, căci şi el e tot în grupa noastră)...doar că mai nou ia lecţii de dans profesionist şi-şi proiecteză lancea pentru a exersa nu ştiu ce tip de arte marţiale...Sssst! să nu mai spuneţi la nimeni! :))
Cum spuneam, toţi ştim că e suficient ca Byby să înceapă să râdă că deja ne molipsim cu toţii (şi nu doar noi, dar şi profii noştri de suflet) sau să ne mai "streseze" Codruţ cu vreo "întâmplare" de-a lui recentă că deja uităm toată presiunea examenelor cel puţin câteva momente...:)) să ne informeze Tiby cu privire la ultima ştire, glumă ori bârfă de pe net ori să descoperim ce şi-a mai pierdut/uitat dragul nostru Bogdan :)))... nu de alta dar fiind aici vecini de palier, iar el...de fapt semigrupa lui, începând orele înaintea mea (pentru că în cadrul laboratoarelor suntem împărţiţi aşa)...de multe ori am câte ceva să-i duc :)) şi fie că-şi uită buletinul, ochelarii sau portofelul... iar mai nou cheile :))) întotdeauna mă amuză dragul nostru olimpic aiurit... :))
Despre cele 4 scumpici: Mădă, Ana, Sorina şi Laura numai cuvinte de laudă...ţineţi-o tot aşa fetelor şi veţi avea numai reuşite!!
cu Mădă...
...sensibilă, naturală, cu un suflet extraordinar de mare şi de frumos......puţini sunt însă cei care-i trec pragul, sau cei pe care-i lasă să îl calce...
norocoşii vor avea numai de câştigat căci vă zic eu: "Apele liniştite sunt nespus de adânci!"
Aaa, dar cum era să uit tocmai de "faimoasa" mea coleguţă de cameră...căci...cine nu a auzit de Carla? :)) mare figură, fata asta...şi vă spun: ea nu doar că ne amuză, dar ne face să râdem în hohote (pe noi şi întreg amfitetrul...) are darul, ca atunci când deschide gura...hopa, un strălucit porumbel :)) "păi ce, nu e aşa?" :))
Cine nu l-a făcut până şi pe "distinsul domn" Băsescu să râdă dacă nu Carla, a cui replică nu a fost titlu de ştire în ziarele scrise şi cele online, pe Realitatea, ProTv etc, şi în acelaşi timp pe buzele noastre câteva zile? "Ia de la Băsescu!" în parcarea Carrefour a rămas memorabilă pentru noi :)) Ţin minte când a venit, a aruncat becurile (căci printre detergenţi, bureţi şi alte lucruri casnice, de becuri aveam mare nevoie :P) şi-mi zice că i-a dat "stimabilul" o portocală, dar că ea ar fi vrut o banană...:)) cât ne-am mai amuzat...
134, grupa noastră (bine, cei care frecventăm pentru că sunt câţiva pe care ori nu i-am văzut, ori i-am văzut de prea puţine ori)...dar cine ar fi crezut că o să ne simţim atât de bine împreună? Cel puţin eu aveam impresia, căci aşa auzisem, că la facultate e aproape imposibil să mai menţinem colectivul unit...că nu mai e ca în "ani de liceu cu prietenii pe viaţă"... că oamenii vin aici deja formaţi, independenţi, fiecare cu cercul lor de amici...
cu Ana :*
de o inteligenţă, un calm şi o siguranţă în tot ceea ce face cu adevărat fabuloase
..."Esenţele tari în sticluţe mici se păstrează"...o să-mi fie dor de tine...:*
iat-o și pe Sorina...:)
:)) atât de sensibilă, nici n-ai zice că o fascinează romanele ei polițiste...
Se pare că în cazul nostru nu a fost deloc aşa...ne-am potrivit ca într-o mănuşă... Căci, nu umplem noi toţi terasa, nu ne îndreptăm împreună spre metrou, nu avem acolo locul nostru de întâlnire? nu mergem împreună la patiseria de peste stradă :)) Ba da, ba da...:)))
Pozele sunt făcute ieri, imediat după examenul de Analiză! Uf, cum ne mai bucurăm că am mai scăpat de... "încă unul" şi cum în același timp regretăm faptul că... "se termină!" iar noi o să plecăm acasă fie în Vâlcea, Braşov, Gorj, Olteniţa, Călăraşi, Tulcea, Argeş...şi n-o să mai fim împreună trei luni de zile. Atât de atenţi şi grijuli am fost ieri că deşi nici măcar nu începuse vacanţa, nici nu ne despărţisem, noi deja planificam prima întâlnire pe timpul verii :)))
Dar gata, gata, urmează examenul de Algebră, "monstrul" de care ne temem cu toţii încă de la începutul sesiunii, iar eu în loc să învăţ, mă tot lungesc pe aici! :))
3 comentarii:
Hei! Mă bucur să-ţi "citesc" gândurile. Uite-aşa mai aflu şi eu despre tine căci, spre ruşinea mea, nu am mai vorbit de muuuult timp. Regret, dar sper să recuperăm timpul pierdut şi să "creăm" noi clipe de poveşti. Nu ştiam că ai continuat să scrii pe blog (iată că azi am aflat, mi-am adus aminte că am şi eu un blog de mult uitat), dar ... e bine, foarte bine chiar! Ţi-ai făcut noi prieteni despre care ai vorbit foarte frumos (nici nu mă aşteptam la altceva din partea ta), dar ai "păstrat" lângă tine şi vechi prieteni (Andrei, Andreea P. şi Codruţ, pe care îi salut şi le transmit si o îmbrăţişare). Sper că n-ai uitat şi de, la fel de vechi prieteni, mine. :D Deşi stăm la mică distanţă în Bucureşti, iată că n-am reuşit să ne vedem. Poate vom rupe acest lanţ... "nefericit".
Până la noi veşti, multă baftă la examene!
Pupici, A.B.
Andreea!!! Cum să uit măi tocmai de tine, ce-ai? E imposibil să uiţi o persoană după ce 4 ani ai împărtăşit cu ea gândurile, ideile ai împărţit chiar şi banca :)), după ce ai ajuns să o cunoşti atât de bine, îţi spun eu, e inadmisibil...şi cred că ştii şi tu la fel de bine. În plus, parcă mai ieri ne întâlneam noi(şi Iuliana şi Mihaela)ca să plecăm la şcoală! Şi cât râdeam...aşa ca să începem ziua bine. Mai ţi minte căţelul negru de pe faleză :))) Nu o să-l uit niciodată! Mă gândesc, acum o mai fii?
Da, ai dreptate...n-am reuşit să ne vedem şi noi deloc în Bucureşti! Dar o s-o facem în Vâlcea!!! fii pozitivă, măi! (e a doua oară când îţi zic "măi!" şi ştim noi cine o spunea des... :))
A, şi mersi de urare! O să ne auzim noi în curând la telefon...doar să ajun şi eu în Vâlcea. Apropo, vezi că acum folosesc numărul cel vechi.
Te pup şi...mai vorbim!
Inadmisibil! - e bun cuvântul în contextul ăsta :)). Mă bucur de cele auzite. Cum să uiţi că întârziam de multe ori la "locul de întâlnire", dimineaţa; dar când venea şi Iuliana - nu mai eram eu cea care întârzia :)) (foarte rar eram cea care întârzia!). Râdeam pentru că ne trebuia forţă ca să putem întâmpina mai uşor... ce urma. Cum să uit faimosul căţel de pe faleză? Nici pe domnul care-l însoţea nu l-am uitat... Ar trebui să vedem dacă mai e şi acum.
Acum înţeleg de ce nu am dat de tine... foloseşti vechiul număr.
Te pup!
Trimiteți un comentariu