duminică, 3 iunie 2012

de Rusalii...



Sărbătoare Mare!! Azi a luat fiinţă Biserica noastră prin Pogorârea Duhului Sfânt! Dar ştim noi ce s-a întâmplat de fapt? Ştim ce înseamnă această "pogorâre"? Prin urmare, să o luăm frumos cu începutul şi să aducem câteva lămuriri! Dumnezeu a făcut omul în toată complexitatea sa (valabil şi pentru cei care încă mai cred că au drep stămoşi un distins neam de maimuţici :))...spunea cineva că "omul nu se trage din maimuţă, dar se îndreaptă cu paşi repezi spre ea" şi bine spunea)...

Aşadar l-a creat...însă omul prin firea sa păcătoasă, atât de tare L-a supărat pe Creator încât numai o jertfă îl mai putea salva...şi când spun jertfă, mă refer la faptul că un om (nu un animal sau orice alt ceva) trebuia să pătimească pentru păcatele tuturor şi  pentru împăcarea lor cu Cel de Sus...

Dar acum i-acum...cine să facă acest lucru de bună voie? Ştia El Tatăl că nimeni nu putea...şi pentru asta a fost nevoie ca Însuşi Dumnezeu să se facă omul jertfei...şi s-a făcut! Ce bucurie! Salvatorul era acum printre oameni iar ei căpătaseră nădejde...acum orbii vedeau, slăbănogii se însănătoşeau iar cei rătăciţi se întorceau...





Jertfa se împlinise, scopul era atins şi deci omul era din nou liber...şi cu toate acestea tristeţe mare căci Salvatorul trebuia să plece acolo Sus de unde venise şi unde-i era de fapt locul...ştim asta pentru că tocmai am sărbătorit Înălţarea Domnului, atunci când El promisese că nu ne va lăsa singuri deşi nu-l vom mai vedea. 

Şi aşa a fost! Iată că azi, la 10 zile după Înălţare, Tatăl a trimis Duhul Său cel Sfânt peste apostoli! Minune mare s-a întâmplat căci deşi apostolii vorbeau în limba lor, toate celelalte "neamuri" înţelegeau fiecare cuvânt. 3000 de oameni au crezut atunci, s-au botezat şi astfel s-a format prima Biserică din lume...iar Harul nu l-a mai părăsit niciodată pe om...

Frumos, frumos...aşadar şi noi suntem însoţiţi, mai mult sau mai puţin de acest minunat Har. El se cuibăreşte în sufletul bun căci "roada duhului este dragostea, pacea, bucuria, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea" dar plânge şi se îndepărtează de la cel căzut din nou...Şi omul caută şi îl tot caută căci fără acesta nu găseşte împlinire...însă de cele mai multe ori nu caută acolo unde trebuie ori se ascunde în spatele unor surogate...




Vedem cum unii cred că au găsit fericirea...în tutun, în alcool ori în plante dătătoare de vise...cum alţii au impresia că ce fericiţi sunt ei că stau cu orele sau cu nopţile prin baruri ori cluburi...da, te simţi bine, dar fericirea asta nu te ţine...e ca şi când ai mânca o prăjitură: te bucuri de ea, o savurezi, dar la un moment dat s-a terminat...şi s-a terminat şi plăcerea...acum ce o să faci? O să mănânci continuu prăjituri? :)) din păcate există tot mai mulţi care asta cred...


De cealaltă parte sunt cei care se pot bucura cu adevărat iar bucuria lor stă tocmai în lucurile cele mai fireşti, cele mai simple, în lucurile care aşa cum au fost făcute la început, aşa sunt şi acum...în lucrurile în care harul de care vorbeam încă se mai află căci omul nu a reuşit să le modifice...şi vorbesc de stele, de flori, de lacuri...

Altfel, de ce atâţia caută cu dor muntele ori marea...de ce tresar lângă izvor ori murmură alături de păsărele...de ce cântă teiului şi zâmbesc soarelui? Ei, da, şi această fericire durează şi durează...pleci cu sufletul plin din toate locurile minunate, şi ele rămân vii mult timp...
Bine, bine, acum şi din bar pleci plin :)) dar de dureri de cap, de frustrări şi de tot ce ţine de această gamă cu adevărat adorabilă :)))
                                               

sâmbătă, 2 iunie 2012

:)))))

vineri, 1 iunie 2012

1 iunie...


La mulţi ani cu soare şi multe zâmbete tuturor!!...dar mai ales vouă, copilaşilor! Că sunteţi cei care ne învăţaţi de multe ori pe noi cei "atotştiutori" cum să ne bucurăm de lucrurile simple şi cum să facem din fiecare moment o sărbătoare, o poveste...Cu ce fericire primiţi şi cea mai micuţă bombonică, sau cum vă supăraţi voi pe "off, avioanele astea" care zgărie cerul vostru frumos şi drag :))) (cât de mult mi-a  plăcut să aud asta), sau cu ce căldură mângâiaţi un căţel, cu cât entuziasm alergaţi după un fluture...Dar unde aţi învăţat voi toate astea? La ce şcoală s-au predat? Şi dacă s-au predat la şcoală, daţi-ne şi nouă adresa...poate mai trecem din când în când... Dar ce vorbesc eu? Nici de-ar exista un asemenea loc minunat n-am fi în stare să-l frecventăm...că de, nouă ne place să chiulim... noi avem lucruri "mai importante" de făcut...Ce fluturi, ce bomboană? Noi vrem maşini, bani şi haine...Ce căţel?... "potaia asta?" şi poate că-l şi lovim, săracul...Dar, noroc că existaţi voi copilaşi şi "ne mai aduceţi cu picioarele pe pământ"...că altfel cine ştie în ce "roboţei" ne-am transforma...Încă o dată LA MULŢI ANI!




Suflet, suflet de copil, hai-napoi tiptil, tiptil...în albumul cel cu poze, unde visele-s doar roze...Unde nu şti ce e teama şi păpuşa spune mama...unde plânsul are leac...şi suspinele lin tac...



                                                               sursa foto


Suflet, suflet de copil...unde-i ziua de april? cu decor de liliac peste crengi cusut cu ac...Inima de titirez...azi o crezi, mâine n-o crezi...ea se zbate zmeu în vânt fluturată de-un cuvânt...ea aleargă-n căluşei cu alai de funigei...
             
                                                                               Anda Călugăreanu "Suflet de copil"





P.S
Superbă melodia...şi mă bucur că am găsit un filmuleţ în care imaginile sunt la fel de încântătoare!! Aşadar vocea, imaginile şi mai ales versurile îşi dau mâna într-un clip cu adevărat deosebit!

joi, 31 mai 2012


Da, da...abia l-am convins (eu şi Zuzu) să ne vorbească!!! Lucra la o dramă de-a lui, una nouăăă. Eeei, v-aş fi spus eu mai multe detalii dar nu a vrut în ruptul capului să ne zică nimic, nimic în plus...deşi... noi l-am rugat politicos :P...o fi o surpriză ceva, nu ştiu... Şi cum spuneam, a acceptat, dar apoi să te ţii bine... că ne-a spus şi ne-a tot spus... câte-n lună şi-n stele, nu alta :))  Am fost noi atente, nu zic că n-am fost, dar stimabilul, prins în vraja vorbei lui ajunsese spre sfârşit să ne bage de tot în ceaţă. Noroc cu domnul drăguţ din spate că a sesizat la timp şi l-a adus cu picioarele pe pământ...săracul, uitase de drama lui...
Şi apoi tot el era supărat că noi l-am reţinut din lucru, auzi! Noi care vrusesem să schimbăm câteva vorbe şi atât (să-l întrebăm de sănătate, de cum mai stă cu opera etc)...eeei, acum şi eu sunt răutăcioasă că nu prinzi oricând momentul să-ţi vorbească aşa deschis stimabilul...Oricum, ceea ce regret e faptul că nu am apucat să facem cunoştinţă cu prietenul său de treabă...că dacă nu ar fi fost dumnealui, cine ştie când, cum şi cât de ameţite am fi plecat noi de acolo...




M-am gândit că s-ar putea să vă placă şi vouă câteva din ideile pe care ni le-a împărtăşit, aşa că luaţi aminte :)))

Iubirea este ca un copil care tânjeşte după tot ce poate atinge.
Aparenţele pot fi dintre cele mai nesincere. Lumea e mereu dezamăgită de podoabe.
Prefer un nebun care să mă înveselească decât un om cu experienţa vieţii care să mă întristeze.
Din mici izvoare s-au format fluvii.
Întâmplarea aduce în port o mulţime de corăbii fără cârmă.
Când vin, suferinţele nu se furişează una câte una, ci apar în batalioane.
Speranţa este toiagul îndrăgostiţilor.
Dacă trăieşti în aşa fel încât nimeni să nu-şi amintească de tine, vei muri singur şi chipul tău va muri şi el odată cu tine.
Uneori cred, alteori nu, că cei ce se tem de ceea ce speră, şi speră ştiind că se tem.
Viaţa e scurtă dar nevrednic folosită...scurtimea ei ar fi încă prea lungă chiar dacă aşezându-ne călare pe acul de ceasornic am opri viaţa în loc după o oră.
Iubirea-i pur şi simplu nebunie. Îndrăgostiţii merită închisoarea ba chiar şi biciul. Motivul pentru care îndrăgostiţii nu sunt totuşi pedepsiţi şi trataţi astfel, şi că acest fel de nebunie se dovedeşte af fi atât de răspândit , este că biciuitorii sunt la rândul lor îndrăgostiţi.
Nu există feţe mai adevărate ca acelea pe care le inundă plânsul. E cu mult mai bine să plângi de bucurie decât să te bucuri de lacrimile altuia.

Acum eu v-aş mai spune câteva, dar din păcate nu-mi mai amintesc...promit că am să vorbesc cu Zuzu să văd ce a mai reţinut şi ea...aşa că am să revin cât de curând...

duminică, 27 mai 2012

casă, dulce casă...


Sfârşitul acesta de săptămână am părăsit Bucureştiul şi am dat o fugă până acasă!! Chiar mi se făcuse dor ...de scumpul, minunatul, cochetul, curăţelul şi mult iubitul meu oraş - dragul de el-, dor de toţi vâlcenii lui frumoşi, de aerul degajat, de vânzătoarea de la chioşc, de căţelul din faţa blocului, de semaforul  "muzical şi cu buton" :)) de prichindeii din părculeţul blocului, de entuziasmul şi de jocul lor mereu neobosit. Dar mai ales, abia aşteptam să-i revăd pe cei dragi...



 ....să văd grădina cu flori a lui mami, fiind sigură că şi anul acesta va fi cel puţin la fel de frumoasă ca în ceilalţi ani...
Aşadar, nu am zăbovit prea mult prin oraş şi am plecat la tară. Ce să spun...raiul pe pământ...trandafiri albi, roz, galbeni, roşii ori şatiraţi îşi etalau care mai de care minunata lor podoabă...în schimb, cuminţi şi sensibile, petuniile se bucurau în linişte de o miiică rază de soare; lămâiţa, înflorită toată, se gudura după ploaia tocmai trecută, doar doar să-i fie remarcate încântătoarele-i flori albe...cât despre crini, nu mai încape vorbă: mândri din cale-afară, împărăţeau peste florile abia sădite...





Azi a plouat...şi ce face omul când afară plouă? Gogoşi...:)) glumeam...
Însă noi chiar am făcut gogoşi...şi fiecare a participat: dacă nu cu gătitul cel puţin cu degustatul :)) Pe lângă faptul că au ieşit cum nu se poate mai bine, ne-am amuzat, ne-am amintit de "vremurile de odinioară" (Flori: -Nu puteai să-mi zici şi mie, măcar o dată, când ne dădeai lucrare, ca să ştiu şi eu de dinainte?" :)) )  şi ne-am simţit excelent...(până la urmă, e bună şi vremea asta  urâtă la ceva :P) 



sâmbătă, 26 mai 2012

Un copac cu flori...


Unii trec mereu grăbiţi...şi nu văd că înfloresc...pentru ei adeseori...
Însă cei îndrăgostiţi şi copiii se opresc: Uite un copac cu flori!



Un copac cu flori, şi un colţ uitat de cer...Un copac cu flori este tot ce vă ofer...
Un copac cu flori...să vă pot îmbrăţişa...un copac cu flori...Asta este viaţa mea...



vineri, 25 mai 2012

parfumul în antichitate...

Ştiaţi că:

 Universul miraculos al parfumurilor - Evul MediuOamenii pot detecta între 10 000 şi 30 000 de mirosuri diferite?

Cuvântul "parfum" provine din limba latină, pornind de la sintagma "per fumus" ce însemna "în întregime fum"?
Primul tip de parfum a fost tămâia...ea a fost descoperită de mesopotamieni încă din jurul anului 4000 înaintea erei noastre?

Cel mai persistent parfum existent se consideră a fi formula utilizată de egipteni pentru îmbălsămarea trupului lui Tutakhamon şi care conţinea printre altele smirnă şi ulei de scorţişoară? Dovada: la 3300 de ani de la moartea faraonului, la deschiderea mormântului său, arheologii au putut percepe acest parfum!

Parfumul a fost foarte apreciat în timpurile biblice: în Noul Testament cei trei magi aduceau cadouri constând în aur, smirnă şi tămâie pruncului Iisus

Scrierile antice povestec că, atunci când l-a întâmpinat pe mare pe Marc Antoniu, Cleopatra avea o corabie de lemn de cedru, cu vele parfumate. Ea însăşi era unsă din cap până-n picioare cu uleiuri frumos mirositoare, iar pe drumul ce ducea spre palatul ei, erau aşezate vase cu tămâie aprinsă. Pereţii iatacului erau căptuşiţi cu trandafiri. Mâinile îi erau unse cu kyphi, un amestec de ulei de trandafir, şofran şi viorele, iar picioarele ei miroseau a ulei de migdale, scorţişoară, miere şi flori de portocal.

Grecii au creat primul parfum lichid bineînţeles total diferit de cel de acum. Lichidul era păstrat în sticle alungite albastre şi aurii, numite "alabastrums"

În acelaşi timp şi recipientele egiptenilor erau deosebite: făcute din "alabaster", sticlă, abanos şi porţelan. Unele erau confecţionate chiar din aur şi piatră.

Grecii şi romanii antici au învăţat despre parfumuri de la egipteni. Folosind o varietate de  miresme preparate din uleiuri volatile făcute din crini, trandafiri şi anason, au obţinut mai multe feluri de parfumuri magice.
puteţi citi mai multe pe www.venus.org.ro

joi, 24 mai 2012

Hristos s-a înălţat!!!



Gata, astăzi schimbăm salutul pascal cu altul la fel de frumos: Hristos s-a înălţat! După ce ne-am bucurat 40 de zile de Învierea Domnului, timp în care L-am simţit mai aproape de noi şi în care am fost mai buni şi mai generoşi , astăzi sărbătorim încheierea misiunii Lui Hristos pe pământ şi întoarcerea Lui acolo Sus, la Dumnezeu Tatăl. Cu alte cuvinte, dacă Naşterea semnifică începutul şi rădăcina, "Înălţarea Domnului" reprezintă sfârşitul şi culmea sărbătorilor destinate Lui.

sursa foto

Rugă de Înălţarea Domnului

Doamne, fii cu noi, rămâi cu noi,
Cei bolnavi, cei părăsiţi, cei mici,
Cei flămânzi, cei oropsiţi, cei goi...
..............................................
Autor: Jianu Liviu Florian



miercuri, 23 mai 2012

direct din natură/realitate...



(spre cămin...de fapt, exact lângă cămin)

                                                                                 

Hei, cine este pictorul care ne-a colorat atât de frumos zările, cine a ales nuanţele albastre pentru conturarea cerului, cine a făcut verzi copacii şi cine a dat luciul şi strălucirea de oglindă apelor?
Cine schimbă anotimp de anotimp culorile şi cum de toţi ceilalţi pictori imită şi imită dar niciodată nu reuşesc să atingă desăvârşita lui capodoperă? Aşadar: cine este Marele artist, cine îl cunoaşte, cui să-i mulţumim? 

marți, 22 mai 2012

Au înflorit teii...


Şi parfumul lor mă trimite cu gândul departe... la vară, la vacanţă, la zilele liniştite şi la plimbările luungi...eeei, da...ştiu că suntem din nou în prag de sesiune dar Bucureştiul m-a uimit cu mulţimea lui de tei (cel puţin în locurile în care "mă învârt" eu)...ies afară şi după ce că suntem noi ameţiţi cu atâtea teme, teste, colocvii, etc, mireasma florilor de tei ne îmbată de tot...dar de data asta e o beţie dulce care te fură din realitate şi te duce, şi te tot duce...şi deodată îţi dai seama că fie ai ajuns la metrou, fie acasă, fie la facultate... şi vraja dispare...

concluzia: de câteva zile, Bucureştiul s-a transformat în "...oraşul cu floare de tei "


 

;;