Fericirea depinde de noi, de alegerile pe care le facem cu sufletul şi mai ales de ceea ce lăsăm să ne influenţeze cu adevărat viaţa.
"Un bărbat în vârstă de 92 de ani, bărbierit proaspăt, pieptănat la fel, s-a îmbrăcat şi la ora 8 dimineaţa s-a pornit înspre azil. Soţia lui în vârstă de 70 de ani, nu de mult s-a stins din viaţă şi din acest motiv bărbatul simte că e nevoit să-şi părăsească casa.
Stă în foaierul azilului aşteptând... zâmbeşte înspre noi atunci când îi spunem: camera dumneavoastră e pregătită!. În timp ce mergem spre lift, îi povestesc pe scurt cum anume e camera lui, ce culoare are perdeaua şi cuvertura de pe pat, ce are în cameră...
-Foarte mult îmi place!- spune el încântat ca un copil de 8 ani, care urmează să primească prima lui cameră separată de la părinţi.
-Stimate domn, dar încă nu aţi văzut camera, aşteptaţi un pic înainte să vă pronunţaţi! am răspuns eu.
Fericirea nu este dependentă de ceva anume. Eu aleg fericirea în mod independent.
Dacă această cameră îmi place sau nu, nu depinde de mobilier sau decoraţii, ci depinde de cum vreau să o văd eu. E am decis deja în mintea mea! Camera îmi place!
Deciziile le aduc în fiecare dimineaţă imediat ce mă trezesc. Pot să iau decizia să îmi petrec ziua în pat şi să enumăr câte extremităţi sau componente ale corpului meu nu funcţionează cum ar trebui sau mă dor...sau pot să mulţumesc cerului pentru tot şi pentru că mă pot mişca!
Fiecare zi este un cadou, dacă pot să-mi deschid ochii!
Mă concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat în de-alungul vieţii mele! Bătrâneţea este ca şi un cont în bancă! Iei de acolo exact ce ai adunat.
Vezi, sfatul meu este să aduni multă, multă fericire şi multe amintiri frumoase în contul tău de amintiri! -spuse omul învăţat."
"Şi...să mai spună cineva că azi nu s-a deschis cerul!" -cu aceste cuvinte am plecat de acolo căci ele se aflau pe buzele tuturor celor prezenţi şi ale tuturor celor ce văzuseră... "ceea ce văzuseră" pe cer (dar vă spun putin mai tarziu ce lucru minunat a apărut deasupra noastră în momentul Sfinţirii Apei :D)
Cu toţii am auzit de Minunea întoarcerii Iordanului în ziua de Bobotează, dar puţini cred... mulţi sunt însă cei care ignoră acest aspect, fiind prea ocupaţi cu fel de fel de alte lucruri. Săracii, nu se pot bucura şi nu pot simţi că-ntradevăr există Cineva acolo Sus care îngăduie din când în când vreun asftel de semn minunat tocmai pentru ca noi să ne amintim de prezenţa Sa, de faptul că nu suntem singuri în lume.
Radu-Vodă (poze din vară)
Şi, spun asta pentru că Acest Cineva ne vede, ne cunoaşte mai bine decât ne putem cunoaşte noi şi ne iubeşte la fel de mult!...dar se întristează atunci când vede ignoranţa noastră, atunci când vede că nu ne pasă de lucările Lui, deşi,"El ar trebui să îngrijească de toate ale noastre" după pretenţiile multora.
Auzim deseori "Lasă că vede Dumnezeu", "Lasă că-l bate Dumnezeu" ori "Are El, Dumnezeu grijă..." dar noi avem grijă ca El să aibă această grijă? Adică facem noi ceva pentru El ori Îl considerăm pur şi simplu dator: să ne ajute, să ne mulţumească pe fiecare în parte, să aducă multă, multă fericire în vieţile tuturor, căci altfel e grav! Da, e chiar foarte grav şi atunci să te ţii: "pe mine m-a bătut Dumnezeu", "pe mine m-a uitat Dumnezeu" sau, ceea ce este foarte trist "pe mine nu mă ajută Dumnezeu", "nu există Dumnezeu, căci altfel nu s-ar fi întâmplat cutare lucru" ... foarte trist!
Păi cum ar putea să ne ajute când nu facem absolut nimic? Aşteptăm? aşteptăm mult şi bine: "Pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă"- tipic românesc! Dar chiar şi atunci când pică săraca pară mălăiaţă, atunci când "dă Domnul cu minunea în noi" -cum spunea cineva- nici măcar atunci nu-I dăm importanţă că de: noi avem multe lucruri de făcut, suntem ocupaţi, avem treburi importante, nu ne pierdem timpul cu fleacuri.
curcubeul minunat
Şi de aici plecasem, de la "datul cu minuni în noi"...nu ştiu dacă şi anul acesta s-a mai produs minunea de la Iordan însă este cunoscut faptul că în ziua de Bobotează, râul îşi schimbă cursul. Dacă în mod normal el curge dinspre Galileea spre Marea Moartă, în momentul Sfinţirii Apei, Iordanul nu se mai varsă în mare, ci "marea fuge" odată cu Iordanul spre Galileea. "Ce-ţi este ţie mare că ai fugit? Şi ţie Iordane că te-ai întors înapoi?" (psalmul 113)
Radu-Vodă (poze din vara)
Nici eu nu prea crezusem mărturiile prin care gustul apei Iordanului se schimbă în ziua de Bobotează şi din dulce devine amar ori sărat ca urmare a apei venită din Marea Moartă, până când cineva mi-a arătat un filmuleţ de acolo. Şi în filmuleţul respectiv, se vedea clar cum râul îşi schimba cursul, spre surprinderea celor prezenţi. Într-adevăr, lucruri minunate se întâmplă iar aici suspicioşii nu mai au ce zice căci: de Paşti, lumânările nu se aprind singure ci trebuie să existe vreun chibrit prin vreun buzunar, că Apa Sfinţită nu se strică fiindcă în respectivul vas a fost introdusă crucea de argint etc etc.
Acum să zic ceva şi despre Apa Sfinţită căci degeaba vorbesc unii că ar exista diverse şiretlicuri. Păi în primul rând, oamenii de ştiinţă, adică cei mai în măsură de "a-şi da cu părere"( iar nu cei necunoscători), nu au reuşit să găsească vreo explicaţie ci pur şi simplu au constatat faptul că apa şi-a schimbat proprietăţile. În plus, argintul nu stă decât foarte puţine secunde într-un vas foarte mare, adică în mod sigur nu vor fi anihilate bacteriile -aşa cum se crede. Iar ceea ce spun alţii cum că întreaga cantitate de apă e ţinută (înainte de a fi sfinţită) timp de câteva zile în vase de argint ori că se oxigenează atunci când e transportată din recipient în recipient - e de-a dreptul absurd.
Acum revenind la ziua de azi, spuneam că apariţia nefiresc de frumoasă pe cer, ne-a luat pe toţi prin surprindere. Poate că fiecare căuta cu privirea ceva: fie un porumbel, fie o rază mai deosebită de soare însă cu toţii am primit ceva mult mai frumos: un curcubeu cum n-am mai văzut! A stat deasupra noastră spre finalul Sfinţirii Apei, iar bucuria tuturor... nici nu v-o pot descrie în cuvinte cât era de mare. Fiecare a simţit ceva, fiecare a simţit că Cineva ne-a auzit şi că...ne-a făcut cel mai frumos dar într-o zi atât de frumoasă. Căci într-adevăr, ziua de azi a fost una însorită, nici urmă de umiditate şi atunci cum ne explicăm apariţia unei asemenea superbităţi care în mod normal nu este altceva decât lumina reflectată prin picăturile de apă din atmosferă??
Concluzia? Minunile există! Uneori mai evidente, alteori mai puţin evidente, însă de fiecare dată la fel de frumoase!
Trebuie doar să ne facem puţin timp: să ascultăm, să visăm, să credem, să sperăm...să fim deschişi!
"Înconjoară-te de oamenii care te fac fericit, oamenii care te fac să râzi, care te ajută atunci când ai nevoie. Oamenii care n-ar profita niciodată de tine, oamenii cărora mereu le pasă. Ei sunt cei care merită să-i păstrezi în viaţa ta. Toţi ceilalţi sunt doar în trecere."
Când te scuturi de zăpadă, nu ştii cât eşti de frumoasă...ochii-s verzi,
zăpada-i albă, şi se face cald în casă...
Jepii Mici, ca să te vadă, şi-au cumpărat ochelari...şi în cea mai mare grabă,
i-au chemat pe Jepii Mari.
Şi călugării din schit, vor cu toţi a te vedea...La cabană au venit, doar pentru iubita mea...crivăţul, când te-a zărit, n-a mai vrut s-o ia din loc. Şi se-aud in depărtări, toţi câinii lătrând la stâni.
Dar nu ştiu sigur, azi sau mâine, pe Morar am să te sui...să ne logodim iubito,
sus în vârul muntelui. Când te scuturi de zăpadă,
nu ştii cât eşti de frumoasă...
...ochii-s verzi, zăpada-i albă, şi se face cald în casă...
Să avem parte cu toţii de un Crăciun ca-n poveşti, cu multe bucurii, sănătate şi multe momente frumoase lângă toţi cei dragi nouă!
Minunea Naşterii Domnului să aducă în sufletele noastre, speranţă, dăruire, împlinire şi multă multă iubire!
Un Crăciun minunat, tuturor!! Să încercăm să fim mai buni, mai calzi şi mai deschişi...să zâmbim mai mult, să iertăm, să ne bucurăm de fiecare clipă şi...să nu uităm de cei mai puţin norocoşi, să ajutăm, să iubim şi să dăruim!
iar ca bonus :D...ceva distribuit pe facebook (sunt momente când...şi facebook-ul ăsta e bun de ceva :P...nu doar la a pierde vremea...)
"Vai celor ce nu vorbesc despre Tine, Doamne! Vai acelora care ar putea vorbi şi rămân muţi!"
Daa, Săniuţa fuge! ea continuă să alerge în cadenţa fulgilor de nea şi... an de an ne poartă pe "podu-i de scândurele" pe absolut toţi, în lumea minunată a copilăriei, în lumea de basm a iernii, pe tărâmul fermecat al colindelor...
Şi acolo, în regatul de turtă dulce al obrajilor îmbujoraţi, cheful de jocă, mirosul de brad şi aroma prăjiturelelor aburinde ne-ndeamnă să fim din nou copii, să alergăm, să cântăm, să zburdăm, să ne jucăm până când mânuţele şi năsucul se fac roşii, roşii...şi nici măcar atunci să nu ne săturăm de clipele dulci cu aromă de scorţişoară şi măr copt, petrecute lângă cei dragi.
Pentru că Doamne, Doamne ne-a dăruit cel mai preţios cadou: familia!! Şi pentru că nu avea loc sub brad, a aşezat-o frumos în jurul unei mese!
Ce minunat e să ai amintiri, să ai un motiv pentru a zâmbi, să ai ce povesti alături de prieteni, să ştii că te-ai bucurat şi că ai avut o copilărie de poveste. Cât de frumos e să-ţi aminteşti Seara din Ajun, căldura casei, mirosul portocalelor, fereastra prin care priveai jocul ameţitor al fulgilor de nea; pregătirile făcute cu drag colindătorilor; turta dulce, nucile şi covrigii lăsate spre întâmpinarea lui Moş Crăciun...
Fundiţe, alviţe, colinde, globuleţe, omăt, jucării, zâmbete, sorcove, mănuşi, dorinţe - pe toate le poartă mândră Săniuţa...aşadar, să-i cântăm şi să ne bucurăm de tot ce aduce cu ea, de tot ce poartă pe-ale ei aripi de dor.
Ne-am propus să uităm măcar câteva zile de teme, teste şi alte minunăţii de acest fel şi...am dat startul vacanţei!!
Cum? Păi bineînţeles, în felul nostru! Ne-am amuzat, am dăruit, am primit, am patinat (bine, o parte din noi :D), ne-am făcut şi planuri de viitor (cine ştie, cunoaşte :P) şi...ne-am simţit minunat!
Un loc extraordinar, colinde,aplauze, zâmbete, emoţii, voci deosebite şi un public exemplar...
.... totul cu scop caritabil căci, bucuria sărbătorior de iarnă "ne face din nou Oameni"-generoşi, frumoşi, inimoşi-
Spuneam într-un articol precedent că:
"Oamenii liniştiţi, oamenii simpli, calzi şi deschişi sunt cei mai frumoşi. Împlinirea stă tocmai în faptul că nu-şi rănesc sufletul cu fel de fel de gunoaie...au reperele lor! Iar frumuseţea derivă din faptul că: au întotdeauna câte un zâmbet şi câte o vorbă bună pentru fiecare, ştiu să încurajeze, să ajute, să ierte, să dăruiască şi să iubească necondiţionat!"
Ei bine, în seara aceasta am cunoscut tineri care m-au fermecat prin felul lor frumos de-a fi, de-a simţi şi de-a se comporta. Oameni calzi lângă care m-am simţit extraordinar şi alături de care, împreună cu cele două grupuri care ne-au cântat şi ne-au colindat am reuşit să oprim timpul şi să păşim pe ritm de "Leru-i ler" în atmosfera Sfintei Sărbători a Naşterii Domnului.
Cum a început totul? Păi evident, cu observarea afişelor roşii...de fapt, cred că la începutul începutului, un amic ne-a informat asupra concertului...
Urmarea?.."daaa, mie mi-ar placea!", "Mergem, mergem!" Şi uite-aşa totul era planificat...până când: Eroare: "Eu nu mai pot veni pentru că...", "Dacă nu merge X-ulescu nu mai vin nici eu..." Offf căci planul se spulberase şi deci... trebuia să rămânem acasă!
Dar, cum termin cursurile fix când ar începe concertul îmi zic ca măcar eu să fac un popas la Biblioteca Naţională, să ascult un colind, două iar apoi să-mi reiau frumos drumul spre casă. Zis şi făcut, doar că gândul îmi era la grupuleţul lângă care ar fi trebuit să fiu :(...off!
Bineînţeles, supărarea n-a durat mult, pentru că era imposibil ca ceva minunat să nu se întâmple. Doar suntem în luna magiei, nu? şi ştim bine că e suficient să deschizi o singură portiţă pentru ca alte 10 să se deschidă pentru tine.
La fel a fost şi-n cazul meu! Tânjeam eu după grupuleţul meu dar am nimerit într-altul foaaarte frumos! Aşadar, ajungând în acelaşi timp (cu cei câţiva tineri) la locul cu pricina, suntem îndrumaţi cu toţii spre unul dintre balcoane!
Atmosfera dinauntru şi amabilitatea cu care suntem întâmpinaţi ne introduc deja în feeria spectacolului! Pe holurile ce păreau a nu se mai termina (...dar parcă tocmai prielnice pentru a face cunoştinţă şi a schimba câteva vorbe)...
îi cunosc pe Lavinia şi pe Ionuţ: două persoane deosebite care, la prima vedere m-au încântat cu naturaleţea lor...bineînţeles, pe parcurs, impresia a prins contur.
Au urmat momente frumose, împletite cu multă voie bună, momente în care toţi cei de faţă am fost purtaţi pe aripi de colind până la "Viflaim colo jos"...
...ne-am întristat şi am bătut alături de Măicuţa Sfântă în porţile tuturor...dar, călăuziţi de Stea şi însoţiţi de Magi, am ajuns până lângă "peştera din Betleem" unde ne-am bucurat, am lăudat şi am cântat împreună Minunea Naşterii Domnului...
Urnele cu donaţii, pozele, impresiile şi desigur aplauzele au fost nelipsite...
Dar cum totul are şi un final, nu? încheiem seara pe versurile mult îndrăgitului colind "O, ce veste minunată!" E momentul când glasurile îmbujorate ale copiilor şi ale tinerilor se împletesc voios cu cântecul viu, puternic al celor mai mari pentru ca laolaltă să capete dulci nuanţe de sărbătoare.
O seară cu adevărat deosebită iar mulţumiri trebuiesc aduse tuturor celor care au fost prezenţi: fie ei spectatori, "colindători" sau organizatori...împreună am demonstrat încă o dată că putem fi mai buni, mai deschişi şi mai generoşi unii cu alţii.
"Fii Moşul lor!" era îndemnul din această seară şi-ntradevăr, dăruind şi celorlalţi puţin din bucuria noastră putem face lucruri cu adevărat Mari!
Dar nu s-a încheiat totul aici, căci (revenind la grupuleţul de care vorbisem mai sus)... părăsim locul desfăşurării concertului într-o dispoziţie cum nu se poate mai bună: ne amuzăm copios cu glumiţe şi bancuri, facem cunoştinţă cu Ramona (o persoană caldă, liniştită, cu o stăpânire de sine impresionantă şi cu nişte ochii...Doamne, cum rar ţi-e dat să vezi!!), cu Ema (toată un zâmbet)...
...schimbăm ultimele păreri, tragem concluziile şi cădem de acord că împreună am făcut din această seară, una cu totul şi cu totul deosebită: o seară de basm.
Mă numesc Ilinca Lavinia şi sunt studentă în anul II la Facultatea de Matematică şi Informatică din Bucureşti. Îmi plac florile, stele, marea, animăluţele...de fapt întreaga natură...omul în toată complexitatea sa, dar în special candoarea copiilor şi simplitata celor în vârstă. Ador lectura, muzica şi sportul. Îmi place să fiu optimistă, sensibilă, să mă simt liberă, să gândesc liber; să cunosc cât mai mult şi din cât mai multe...In plus, îmi place să visez. Consider că un om fără vise e un om mort, fără speranţe, fără aspiraţii, prins cu totul în pragmatismul vieţii.
Lucrurile mici care cresc oameni mari
-
De fiecare dată când cineva încearcă să sădească în sufletul unui copil
primele semințe ale responsabilității, se găsește aproape inevitabil o voce
care...
Dor
-
Și nu știu decât că…
Uneori mi-e dor, de multe ori n-am somn, pierd timpul aiurea căutând
răspunsuri de mult uitate, alunec pe șoapte, mă îndepărtez cătr...
First Area Code
-
A portion of the bigger states in the nation has more than one region
code, which makes it difficult to know precisely where a call might be
coming from...
M-am mutat!
-
Pentru că în 20 septembrie blogul meu a împlinit 11 ani, m-am gândit că ar
fi cazul să îi fac un upgrade și să mă despart de platforma blogspot.
Au fost 11...
Wszystko Co Pragniesz Umieć O Projektowaniu Wnętrz
-
Nawet najbardziej ryzykowni będą przerażeni pomysłem aranżacji wnętrz. W rzeczywistości, dobre wnętrze zdobią idzie z uczenia się na ważnych zasadach proje...
CNMB la EUROSCOLA 2018
-
*CNMB la EUROSCOLA 2018*
*Instituția: Colegiul Național Mircea cel Bătrân, Râmnicu Vâlcea*
*Tema proiectului: Europa pentru noi*
*Durata: 5 luni*
*Perioada...
-
Vai, vai ... recunosc că nu am mai intrat pe acest blog, care surprinzător
îmi aparține ?!, de foarte mult timp. Și mai recunosc că ... nu mai am
muză. Li...
Fiecare dăruiește ceea ce are în inimă!
-
*Într-o zi, un om bogat i-a dăruit unui sărac un coș plin cu gunoi, ca
să-și bată joc de el. Omul zâmbi și plecă, ținând în mână coșulețul primit.*
Aju...
Medicină...de urgenţă!
-
Despre viaţa la medicină dentară la Facultatea de medicina si farmacie
Oradea o pot rezuma în trei cuvinte: foarte tare frate.
În primul rând am descoper...
-
Toate lucrurile mi se par aiurite...mă gândesc dacă eu sunt de vină sau se
întâmplă doar în imaginaţia mea. Oare cum poţi vedea prin ochii mei ca prin
niş...
