Da, bineînţeles că vorbesc despre cel de Algebră! Că multe bătăi de cap ne-a mai dat materia asta. Iar examenul, nu mai spun...
Căci cine mai era ca noi la ora 22:30 în incinta Facultăţii noastre drage de Matematică şi Informatică, rezolvând minunăţiile de subiectele? Şi asta după ce ne începusem ziua devreme, trezindu-ne conştiincioşi să mai învăţăm sau " să îngrăşăm porcul fix în ziua de Crăciun". Noi, desigur că noi, algebriştii înnăscuţi :)) cei care am ajuns cu cel puţin o jumătate sau chiar cu o oră înaintea "startului" pentru a aştepta frumos, cel puţin încă pe atât. Aşadar, după ce ne-am simţit extraordinar, dar nu vă pot spune cât de extraordinar, aşteptând de pe la ora 1 (după masa) începem şi noi pe la 3 şi ceva, urmând să terminăm la 6 şi acel ceva pentru ca pe la 9 să primim rezultatele...
Şi aşa iată că toată ziua ne-o petrecem printre ideale, inele, subinele şi printre prietenele mele matrici eşalon sau mai nou: "şablon" ori chiar "salon" cum apărea scris pe multe dintre lucrări :))
Dar un examen memorabil trebuie să aibe şi un debut memorabil, nu?
Aşa că începem cu...o pauză!! Pentru că după indicaţiile domnului profesor universitar, pentru acest examen, fetele trebuie neapărat să se ducă să-şi pudreze obrajii iar băieţii să-şi aranjeze cât mai bine papionul! Altfel, ce rost mai are? Şi după ce se întorc domnişoarele şi domnişorii frumos aranjaţi, pudraţi şi îmbujoraţi, aşa ca pentru o primă întâlnire la care musai trebuie să facă impresie, sosesc subiectele! Dar hei, ce se întâmplă? Unde pleacă îndrăgostiţii noştri de matematică? Ah, nu se poate! Ori nu au fost suficient de pudraţi, ori subiectele partenere nu au fost pe măsura lor...că nu înţeleg.
Oricum, ideea e că mai bine de un sfert din ei şi-au amânat instantaneu întâlnirea cu...Algebra până în toamnă. Şi asta în nădejdea că 3 luni de zile sunt mai mult decât suficiente pentru a o cunoaşte mai bine, pentru a-şi consolida prietenia cu dânsa şi pentru a nu se mai speria aşa cu una cu două!
Aşadar, memorabil: singurul examen din care s-au retras atât de mulţi, singurul examen cu trei supraveghetori, primul la care ne-au fost semnate foile şi ciornele, singurul la care subiectele au fost date pe numere, şi alea pe linii iar nu pe rânduri.
Daaa, examen de examen, ce să mai vorbim.
Dar staţi aşa că tocmai sfârşitul e cel mai cel! Ajungem noi la 20:30 cu gândul că...Or fi terminat mai devreme! Să nu-i lăsăm să aştepte! Da...de unde? Uşa amfiteatrului de la parter era încuiată şi asta ne punea acum într-o Mare dilemă: mai stăm sau plecăm? Dar după luuungi căutări şi cercetări care-au durat aproape o jumătate de oră :)) soseşte şi proful, urcăm la etajul 3 şi aflăm că mai sunt exact 12 lucrări de corectat. Buuun, ne zicem noi, nu par a fi aşa multe! Plus că mai vorbim, deci ar trebui să fie ok.(de parcă nu vorbisem şi până atunci. Dar ce să faci? Când e nevoie, te consolezi şi singur:))
Acum...momentul aflării notelor. Adică strict intervalul orar în care un om normal se află în căsuţa lui, în camera lui, în patul lui pregătindu-se de culcare ori citind poveşti "de noapte bună" celor mici. Dar şi noi ne pregăteam, iar dacă nu de o poveste, atunci cu siguranţă de primirea rezultatelor. Şi când toată lumea era cu sufletul la gură (şi de parcă nu fuseseră suficiente cele întâmplate anterior) ce să vezi? Domnul nostru profesor se apucă să rezolve toate subiecte de examen (probleme+teorie) pentru ambele numere. Extraordinar domnule, extraordinar! Ce se întâmplă cu examenul ăsta că se face dimineaţă şi noi nu ne mai aflăm notele!
Da, se face dimineaţă, dar cine a mai avut şansa noastră de a face matematică într-un cadru atât de...romantic? Un cadru pe care până şi Eminescu l-ar fi invidiat! Ce noapte frumoasă, ce clar de lună, ce atmosferă şi ce linişte în aer! Nu mai spun de acordeonistul din capătul străzii care ne cânta şi ne încânta cu "Valurile Dunării". Eeeei, să tot faci matematică aşa...
Revenind cu picioarele pe pământ, e timpul să spun din nou "memorabil" pentru că e primul examen când nota reprezintă doar partea întreagă a punctajului obţinut (adică 7.80 devine nota 7) Cât despre obişnuitul punct din oficiu...nu mai este oferit :( Studentul are totuşi posibilitatea de a obţine chiar 120 de puncte!! Dar pentru asta...are ceva de furcă cu morile de vânt, bietul de el! :))
În plus, e prima dată când rezultatele sunt strict confidenţiale. Adică domnul nostru profesor trimite fiecăruia în parte câte un mail cu nota obţinută (şi asta doar la cererea studentului).
Celor prezenţi la întrunire, însă, li se aduce la cunoştinţă modul de rezolvare şi de asemenea modul în care s-a punctat şi s-a corectat (inclusiv ciorna).
Ajungem şi la momentul adevărului şi... emoţii mari! Acordeonul parcă tace şi el, săracul. Sau...poate că nu-l mai auzim noi. De fapt, chiar nu-l mai auzim căci cui îi mai stă gândul la "Valurile Dunării" când fix sub nasul nostru, alt tip de valuri lovesc. Şi fie că sunt ele brutale, călduţe, puternice ori dulci, se izbesc de fiecare dintre noi şi să vezi atunci impact de impact!
Eu...am avut noroc! Am prins un Super val! :)) Şi ştiţi ce scria pe el? Eeee, scria...10! Ba chiar ceva mai mult de 10! Am avut impresia că visez. Hai că la celelalte mai poţi obţine cu chiu cu vai o astfel de notă, dar la Algebrăăă...adică, totuşi, e...Algebră :)) (şi nu mă refer la materia în sine însă, ce te faci cu pretenţiile domnului profesor? ce te faci? )
Oricum, fericiţi sau mai puţin fericiţi, în final am avut parte cu toţii de o bucurie: Am prins metroul!! Daa, încă nu se închisese! Măcar atât!
