muguri de iubire ...

De emoţie, în surdină, sub un snop de bozie, o păstaie de sulcină a făcut explozie. Florile-n grădini s-agită, farmec dând regretelor, stau de vorbă între ele: "Ce ne facem fetelor?!Floarea-soarelui, bătrână, de pe-acum se sperie c-au să-i cadă în ţărână dinţii, de mizerie. Şi cu galbena ei zdreanţă  stă-n lumina matură, ca un talger de balanţă aplecat pe-o latură...

Buruienile-ngrozite de-aşa vremi potrivnice se vorbiră pe şoptite să se facă schivnice. Şi acum ştie-o rugăciune doamnă măsălariţă, tot soborul îi propune s-o aleagă stariţă. Numai colo sus, prin vie, rumenele lobode vor de-acuma-n văduvie să trăiască slobode. Vezi! de-aceea mătrăguna a-nvăţat un brusture să le spuie-n faţă una care să le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulă pururea-n vibraţie, şi-a oprit o libelulă zborul plin de graţie. Mic, cu solzi ca de balaur, trupui-i fin se clatină, giuvaer de smalţ şi aur cu sclipiri de platină.Dar deodată, pe coline scade animaţia...de mirare parcă-şi ţine vântul respiraţia. Zboară veşti contradictorii, se-ntretaie ştirile...Ce e? Ce e? spre podgorii toţi întorc privirile. 


Lung îşi flutură spre vale, ca-ntrun nimb de glorie, peste şolduri triumfale haina iluzorile. Apoi plecă mai departe pustiind cărările, cu alai de frunze moarte să colinde zările.
Gâze, flori întârziate! Muza mea satirică V-a-nchinat de drag la toate câte-o strofă lirică. Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe iarna mizerabilă, mă cuprinde o tristeţe iremediabilă!"



Îmi pace toamna, o ador! Bine, îmi pac şi primăvara, vara, iarna, dar toamna mă încântă în mod deosebit. Parcă e mai aproape de mine sau parcă mă aduce mai aproape de mine...Arşiţa se mai domoleşte, agitaţia verii şi goana după distracţiile de sezon încetează şi ele. Acum se liniştesc apele, se întocmesc bilanţurile activităţii din cursul anului sau "se numără bobocii" pentru a şti de la ce nivel sau "cu câţi boboci" pornim iar la drum. Avem ce număra? S-au strâns ceva reuşite? Dacă da, atunci e de bine, dar dacă "i-aţi pierdut, ori s-au înecat şi v-au murit" aveţi noroc!




 În mai toate cazurile există şi operaţiunea "Salvaţi bobocii!!". Aceasta se desfăşoară cu ample mişcări de trupe, cu mari mobilizări, ehee. Iar ca exemplu, nu aţi auzit de...dar logic că aţi auzit! Doar au fost mai mult decât mediatizate, au fost super-mega-mediatizate :))) sesiunile de toamnă, cu tot cu rezultatele. Din nefericire, se pare că şi anul acesta, operaţiunea s-a soldat cu multe victime dar şi cu mai multe pierderi.

În ciuda tuturor manevrelor de resuscitare efectuate de către personalul calificat al Învăţământului românesc pe tot parcursul ultimelor luni, s-au produs multiple leziuni cranio-cerebrale care au condus la inevitabilul deces al celor mai mulţi dintre "boboci". Sperăm totuşi ca anul ce vine să avem producţii mai mari, să avem mai mare grijă de ceea ce întreprindem, sperăm! Cu toate aceste speranţe, mai-marii personalului de care vorbeam sunt puşi şi ei pe gânduri: "Se poate să nu mai funcţioneze aparatura de resuscitare ori trebuie să învăţăm noi manevre?" nici ei nu mai ştiu...




Spuneam că îmi place toamna şi îi admir de fiecare dată bogăţia, podoaba, veşmântul dar mai ales paleta de culori în care zugrăveşte absolut totul. Găsesc interesant faptul că din atât de puţine culori: galben, roşu, verde, orange se creează atât de multe nuanţe (fără nume specific) culoarea mierii, culoarea lutului ars, ruginiu, galben muştar, galben pai, ocru, portocaliu ars, kaki, verde măsliniu, culoarea teracotei etc. Un veritabil pictor!
Dar ce să mai lungim? Lucrul e confirmat: toamna e extraordinară şi pentru asta o ador!

Trăia odată un împărat, într-o ţară îndepărtată. Acesta ajunsese bătrân şi ştia că se apropie vremea ca să aleagă pe cel ce îi va urma la tron. În ţara aceea succesorii la tron nu se alegeau dintre copiii împăratului, ci dintre tinerii cei mai virtuoşi din împărăţie. Aşadar, a chemat la el pe toţi tinerii din împărăţie într-o anume zi şi le-a spus:

- A venit timpul să mă dau la o parte şi să aleg următorul împărat. Am decis să aleg pe unul din voi. Iată cum va fi alegerea: vă voi da astăzi fiecăruia o sămânţă, însă una specială. Vreau să mergeţi fiecare acasă, să plantaţi sămânţa, să o udaţi şi să vă întoarceţi exact peste un an, aici, cu planta care a crescut. Atunci voi judeca după plantele pe care le aduceţi şi voi alege unul dintre voi. Acela va fi următorul împărat!


Printre băieţi era şi unul numit Ling, care şi-a primit şi el sămânţa cuvenită. A mers acasă plin de elan şi i-a spus mamei toată povestea. Ea l-a ajutat să pregătească ghiveciul, să aleagă pământul, să planteze sămânţa şi s-o ude cu grijă. În fiecare zi o uda la timp şi urmărea dacă dă lăstări. După vreo trei săptămâni, unii băieţi au început să vorbească despre plantele lor. Ling continua să-şi verifice ghiveciul cu sămânţa, dar nimic nu creştea.


Patru săptămâni, cinci săptămâni, şase săptămâni trecură. Tot nimic. Deja toţi băieţii vorbeau despre plantele lor iar a lui nici nu se ivise din pământ. Era tare abătut.
Au trecut şase luni şi tot nimic cu sămânţa lui. A înţeles că dăduse greş. Toţi ceilalţi aveau copăcei şi plante înalte iar el...nimic. N-a spus nimic celorlalţi. Încă mai aştepta oarecum.

A trecut şi anul şi toţi băieţii s-au înfăţişsat înaintea împăratului. Ling n-a vrut să meargă cu ghiveciul gol, dar mama lui l-a încurajat s-o facă. La urma urmei era cel puţin sincer. Ling a simţit un gol imens în stomac, dar ştia în sinea lui că mama are dreptate. Aşa că a luat ghiveciul şi s-a dus la palat.


Când a ajuns acolo, a fost uimit de varietatea de plante prezentate de ceilalţi tineri. Erau frumoase, de toate formele şi mărimile. Ling şi-a aşezat ghiveciul jos iar cei din jurul său au început să râdă. Unii îl compătimeau şiţi ziceau în batjocură:
-Ei, cel puţin ai încercat şi tu!

Când a sosit împratul, şi-a aruncat ochii peste mulţime şi i-a salutat pe cei prezenţi. Ling a încercat să se ascundă undeva în spate.
-Ce plante minunate şi ce flori atrăgătoare aţi crescut. Astăzi unul dintre voi va fi numit împărat!
Dintr-o dată, ochii suveranului au căzut pe Ling şi pe ghiveciul gol. A poruncit imediat gărzilor să îl aducă în faţă. Ling era îngrozit. se gândea: "Împăratul a văzut că sunt un netrebnic căci sămânţa mea nu a rodit. Pentru nevrednicia mea poate voi plăti cu capul."





Când a ajuns în faţă, împăratul l-a întrebat cum îl cheamă.
-Numele meu este Ling, a răspuns el cu teamă.
Toţi tinerii râdeau şi-şi băteau joc de el. Împăratul a cerut tăcere. S-a uitat la băiat şi a anunţat mulţimea:
-Iată noul vostru împărat. Numele lui este Ling!

Băiatul nu-şi putea crede urechilor: "Dar sămânţa nici nu crescuse. Cum putea să fie el împărat?"
Împăratul a luat din nou cuvântul şi a zis:
-Cu un an în urmă am dat fiecăruia dintre voi o sămânţă. V-am spus să o plantaţi, să o udaţi şi să o aduceţi astăzi la mine. Dar eu v-am dat seminţe fierte care n-au cum să crească. Toţi dintre voi, cu excepţia lui Ling, mi-aţi adus plante şi flori. Când aţi văzut că sămânţa nu creşte, aţi înlocuit-o cu alta de la voi. Doar Ling a avut curajul şi sinceritatea de a se prezenta cu ghiveciul în care se află sămânţa dată de mine. De aceea, el este noul vostru împărat!"

Acum mi-e dor!!...de colegi, de campus, de...Bucureşti! daaa, chiar mi-e dor de capitala noastră prăfuită, agitată, aglomerată şi desigur zgomotoasă căci ştiu că acolo am lăsat oameni deosebiţi şi că de-acolo am plecat cu multe amintiri frumoase.