Pentru că tocmai am intrat în luna florilor, vi le ofer cu drag pe toaaate, să vă bucuraţi din plin de frumuseţea lor!
foarte sugestiv... mie mi-au plăcut mult imaginile căci se vede cum puritatea copiilor stă oglindită în cea a florilor
E încântător să vezi cu câtă gingăşie ating şi privesc aceste fetiţe plantele...noi mai avem timp pentru aşa ceva? ... pur şi simplu Gigel din zilele noastre rupe/cumpără floarea, şi asta doar la zile mari, apoi o dăruieşte ca pe un obiect oarecare, ca şi cum ar da o conservă... "ţi-am adus şi ţie o floare...aşa...", lucru care-l face foaaarte mulţumit văzând-o pe Lenuţa lui emoţionată şi îmbujorată...săraca, dacă ar şti cât suflet a pus el în acest dar, dacă poate fii numit astfel.
Dar să nu ne lungim...ideea e că ori de câte ori avem ocazia, să ascultăm glasul tăcut al naturii căci observaţi că în imagini deşi nu se aude nimic, se vede cum parcă floarea şi copilul îşi vorbesc ...e adevărat că poate Gigel al nostru era agitat, tulburat, dar asta nu trebuie să-l împiedice să simtă, măcar puţin, însemnătatea gestului pe care-l face...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu