miercuri, 25 decembrie 2013

Craciun cu bucurii!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 11:08

Steaua vesteşte, magii se închină, păstorii laudă iar noi ne veselim; Cerul şi pământul într-un glas răsună; îngerii şi oamenii cântă împreună căci... 


 ASTAZI S-A NASCUT CEL FAR- DE-NCEPUT!!



Fie ca Naşterea Domnului să vă umple sufletul cu bucurie sfântă! Multă sănătate şi multă voie bună!

CRACIUN FERICIT, LUMINOS SI MANOS!

 

joi, 19 decembrie 2013

START ... vacanţei de iarnă!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 21:28


Printre cadouri, dăm startul vacanţei!


 

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Sfânta Mucenita Filofteia

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 21:20

Rămânând Filofteia orfană de mamă (Filofteia în limba gracă = iubitoare de Dumnezeu) nesocoteşte cântările lumeşti, iubirea hainelor scumpe, împletiturile părului, mâncărurile şi băuturile alese, horele şi dansurile ce pot moleşi sufletul.

Copila era aplecată spre lucrarea faptelor bune şi se pricepea la lucrurile cele înţelepte. Cunoscătorul de inimi Dumnezeu, trimiţându-i dar de sus, a întărit-o, a luminat-o şi a îndemnat-o către neguţătoria cea duhovnicească, spre a cumpăra cu cele pământeşti şi stricăcioase, pe cele cereşti şi veşnice.

"Eu îţi voi da ţie bunătăţi cereşti; dacă vei sătura pe cei flămânzi cu bucate trupeşti, Eu te voi sătura pe tine cu bucate duhovniceşti; dacă vei îmbrăca pe cei goi cu haine stricăcioase şi vremelnice, Eu te voi îmbrăca pe tine cu slava cerească şi veşnică" păreau însuşi cuvintele Domnului, întipărite adânc în inima Filofteei. 

Dar cum fapta bună care nu are ispite şi care se lucrează fără osteneală şi fără greutăţi şi împiedicări, zic sfinţii că nu este lămurită şi nici lui Dumnezeu bine primită, când copila a început lucrarea faptelor bune, vrăjmaşul diavol s-a umplut de zavistie zicând diavolilor săi: Vedeţi cum nu se teme de noi şi întru nimic socoteşte puterea noastră? Deci, veniţi să năvălim asupra ei cu ispite, ca s-o împiedicăm de la o lucrare ca aceasta.

Apoi chinuri, ocări, ură şi schingiuiri din partea mamei vitrege. Iar tatăl, gros la minte şi întunecat la judecată, în loc să aducă laudă lui Dumnezeu că s-a învrednicit a fi tatăl unei asemenea fecioare, mai vârtos o muncea în felurite bătăi şi chinuri.

Ieşind el cu plugul la câmp şi poruncind femeii să-i gătească bucate şi să le trimită prin Filofteia, tatăl fericitei a flămânzit în repetate rânduri căci biruită de milostenie şi neavând cu ce altceva să-i miluiască pe săracii care-i ieşeau în cale, ii hrănea din bucatele tatălui său.
  


 Vicleanul diavol aduce însă gând rău şi ucigaş căci într-una din zile, tatăl îşi pândeşte copila şi văzând faptele ei, biruit de mânie a zvârlit într-însa cu barda cea plugărească, rănind-o la un picior. Atunci îndată o! minune, şi-a dat sfântul şi fericitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Sfântul ei trup rămânând pe pământ şi încă curgând sânge din piciorul cel tăiat, a strălucit cu slava cerească, încât lumina şi locul dimprejur.

Arhiepiscopul, împreună cu toţi arhiereii, cu tot clerul său şi cu toţi cei mai mari ai cetăţii şi mulţime de popor, auzind lucrul acela minunat, au alergat cu făclii şi tămâie, cu slujbe şi cu rugăciuni; şi, ajungând, au văzut sfântul ei trup strălucind cu acea dumnezeiască lumină şi s-au minunat cu toţii.

Au voit să ridice sfântul ei trup după porunca arhiepiscopului şi a arhiereilor, să-l ducă în cetate însă nicidecum n-au putut să-l ridice şi nici măcar să-l mişte sau să-l clatine. Cunoscând astfel toţi că nu este voia lui Dumnezeu şi a sfintei a merge cu dânşii în cetatea care era patria ei, au început a se ruga către dânsa şi a-i spune pe nume locuri de dincoace de Dunăre.

I-au pomenit de Bucureşti, Craiova şi alte târguri mai mici; i-au pomenit mănăstirile de prin târguri, de prin munţi, dar n-a vrut să asculte rugăciunea lor, până când i-au pomenit, în treacăt şi fără nădejde biserica domnească din oraşul Curtea de Argeş. Şi cum i-au pomenit această sfânta biserică, îndată s-a uşurat, mai mult decât greutatea cea firească.

Cu mare cinste, slavă şi alai primindu-i sfintele moaşte şi aducându-le cu cântări de psalmi şi cu doxologii, le-au aşezat în biserica domnească. De atunci până acum se află nestrămutate din acel oraş, cu toate schimbările vremilor, stăpânilor şi răscoalelor, ce adeseori s-au întâmplat în ţările acestea.

Acest lucru văzându-l ceata diavolilor - care mai înainte credeau că o vor amăgi prin măiestriile lor şi o vor împiedica de la lucrarea faptelor bune, că o vor birui şi o vor face vânăt al lor, fiind ei singuri biruiţi şi ruşinaţi, s-au dus tânguindu-şi neputinţa şi nehărnicia lor, căci n-au putut birui pe o copilă simplă.

În acest chip săvârşindu-se Sfânta Filofteia, sfântul ei suflet, suindu-se la Dumnezeu strălucind cu negrăită slavă cerească şi dumnezeiască, înconjurat de sfinţii îngeri şi de cetele sfinţilor, a fost petrecut la împărăţia cerurilor şi aşezat împreună cu fecioarele cele înţelepte; iar acum se veseleşte şi se îndulceşte de frumuseţile cele negrăite ale Mirelui ei celui veşnic şi nemuritor.

doxologia.ro

 

miercuri, 4 decembrie 2013

Scrisoare către Moş Nicolae - de Vali Slavu

2 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 21:47


"E prima dată când îţi scriu…
Am auzit că vei veni
Cu daruri multe la copii.

Scrisoarea mea nu-i prea frumoasă
Mă iartă! -ţi scriu la lumânare
Şi mâna-mi tremură cam tare,
Că este frig la noi în casă.


Nu sunt flămând, cu fraţii mici
Am împărţit un colţ de pâine.
M-aş bucura de-aş şti că mâine
Va fi să treci şi pe aici.

Ştiu, mulţi copii sunt cu nevoi,
Eu nu-ţi cer jucării frumoase,
Ci-n ghetele acestea roase
Să pui, te rog, ghetuţe noi!"

 

luni, 2 decembrie 2013

Ceva frumos :)

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 21:51

"Cu câţiva ani înainte de cel de-al doilea război mondial, exista un cuplu în care cei doi se iubeau foarte mult. De fiecare dată barbatul, în orice ocazie, încerca să-şi arate dragostea faţă de ea. Ea era frumoasă, sensibilă, dar şi firavă din punct de vedere al sănătăţii.

Începând războiul, bărbatul este nevoit să meargă pe front, unde trece prin foarte multe încercări şi de multe ori ca prin minune scapă să nu fie ucis. Se ruga în fiecare zi să-l ajute Dumnezeu să trăiască pentru a se întoarce acasă lângă soţia pe care atât de mult o iubea.

Fiecare gând al său era să o strângă din nou în braţele sale şi asta îi dădea putere să reziste foamei, frigului şi rănilor. Când se termina războiul, mai fericit ca niciodată porneşte către casă parcă plutind…




În drum, aproape de satul său, se întâlneşte cu un prieten de familie care după bucuria de a-l revedea viu şi întreg, încerca să-l consoleze pentru încercarea prin care trec…

- "Care încercare?" întreba neliniştit bărbatul.

- "Încă nu ai aflat?... soţia ta a avut o infectie foarte grea, a scăpat cu viaţă dar acum chipul ei este deformat." Răspunse prietenul trist.

Bărbatul cade aproape leşinat şi rămâne plângând cu amar pe marginea drumului…

Spre seară ajunge acasă. Soţia lui după bucuria revederii şi mulţumind lui Dumnezeu pentru minunea de-al ţine în viată, se aşează la masă şi… realizează că multiubitul ei soţ şi-a pierdut vederea în război! Crezând că printr-o rană de război a ramas orb, nu-l întreabă niciodată despre acest lucru pentru a nu suferi şi mai mult. Îi acordă îngrijirea cuvenită cu multă dragoste şi trăiesc efectiv fericiţi încă cincisprezece ani.

După aceşti cincisprezece ani şi suferinţa unei boli aprope incurabile, pe patul suferinţei soţul îi închide ochii multiubitei sale soţii şi… îi deschide pe-ai lui!

Pentru cincisprezece ani s-a prefăcut că este orb ca să nu îi mărească suferinţa…

Asta înseamnă să iubeşti!! Să te faci pe tine orb pentru a nu răni pe celălalt...nu devenim orbi din indiferenţă sau prostie ci, din sensibilitate, din politeţe şi mărinimia sufletească de care dăm dovadă.

Şi mă gândeam cât de rar în zilele noastre auzim cazuri de genul acesta. Altădată relaţiile erau mult mai lungi, mai frumoase, mai fericite. Exista o frumuseţe şi un dor sfânt între cei doi.

Un simplu gest, o mică floare, o privire era izvor de bucurie, tresăltarea inimii şi lacrimi de fericire (...)"

 

duminică, 1 decembrie 2013

De vrei să știi ce înseamnă român...

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 22:02


"De vrei să știi ce înseamnă român, 
Întreabă munții și codrul străbun
Ascultă doina ciocârliei cântată de cu zori 
Și vino pe la noi de sărbători!




Sub luciri de stele, vei găsi acel român
Versul mioriţei să ţi-l spună
Prin povestea vorbei peste timp te va purta
Pe tărâm de vis în ţara mea." Dan Spătaru


 

duminică, 20 octombrie 2013

"Se dezbracă iarăşi pomii..."

2 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 20:18

 - - - - - - - - - Culorile toamnei - - - - - - - - - 
 (versuri şi imagini: Ciucă Maria Gabriela) 


 "Vine toamna zgribulită 
 Peste uliţie şi sate 
Cu covoare colorate 
Şi parfumuri asortate.



Se dezbracă iarăşi pomii,
Frunzele se joacă-n zare,
Randunica cea firavă
Pleacă-acolo unde-i soare.

Vezi cum pleacă stoluri, stoluri,
La răscruce se aşteaptă,
Lasă-n urma lor parfumul
Serilor de primăvară.




Ele pleacă peste sate,
Peste mări şi peste state
Într-o ţară călduroasă
La noi...iarna-i prea geroasă"



 

joi, 10 octombrie 2013

Fiecare om are ceva frumos de oferit!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 21:14


"Am învăţat să aleg oamenii cu inima şi nu am dat greş niciodată. 

Nu m-am ruşinat cu prietenii mei diferiţi, fie că sunt săraci, fie că sunt bolnavi, fie că au alte defecte pentru care societatea îi respinge. 

Fiecare om are ceva frumos de oferit!



Oamenii nu trebuie aleşi după cum au hainele. Ar trebui să îi alegem cu ochii închişi, să nu le vedem frumuseţea şi nici lucrurile. Şi nu trebuie să alegem oamenii după cum îi aleg alţii. 

Cel mai sărac om îți poate îmbogăți sufletul și îți poate oferi foarte multă iubire. Poate că uneori ar trebui să închidem ochii ca să vedem oamenii așa cum sunt cu adevărat... Să nu ne lăsăm păcăliți de false valori și nici influențați de valorile și de percepțiile celorlalți.


Cu ochii închiși sau deschiși îmi văd prietenii minunați și sunt mândră de ei!" Irina Binder

 

miercuri, 9 octombrie 2013

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 21:31


Iubesc toamna pentru culorile ei, pentru suspinele ei, pentru podoaba ei...O iubesc pentru farmecul, strugurii şi pentru dimineţile ei!




Ador toamna pentru după-amiezele târzii, pentru ceaiurile dulci şi pentru păturile ei groase. Îi admir veşmântul, aroma de must şi întreaga ei dulceaţă! 

 

sâmbătă, 28 septembrie 2013

Venise toamna...venise!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 23:26


"Se sculase de la ceai înaintea celorlalţi şi plecase în livadă. Acolo întâlnise toamna ca o cerească despletire subt ochi. O adiere de vânt îi aruncase frunzuliţe galbene în faţă. Privise mirat cerul, livada, zarea asfinţitului…Da!  

Venise toamna fără s-o presimtă, fără s-o aştepte ca în anii trecuţi (…)

Venise toamna cu semnul plecărilor. Venise!

Şi ca o pasăre care şi-a regăsit vechiul cuib tocmai în clipa când trebuie să-l părăsească pe celălalt, pentru a intra în cârdul plecărilor de toamnă, Dănuţ îşi regăsise sufletul de anul trecut, aşa cum îl lăsase(…), acuma când vacanţa era în declin.”

Ionel Teodoreanu, La Medeleni

 

vineri, 27 septembrie 2013

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 22:18


"Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau..."


 

miercuri, 18 septembrie 2013

Ana Blandiana, Descântec de ploaie

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 20:59


"(...) lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc (...) 

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr, 

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii, 




Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept, 
Şi tu ştii că te-aştept (...)
Şi totuşi aştept.

Iubesc ploile, 
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme, 
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…"

 

luni, 16 septembrie 2013

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 21:06



„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu.”

 Mulţumim tuturor celor care ne-au format, motivat, ajutat şi îndrumat!

 

vineri, 13 septembrie 2013

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 21:42


"La uşa inimii cuiva nu trebuie nici să ciocăneşti, nici să năvăleşti ci trebuie doar să cânţi." - Florentina Stoian, 11 ani

 

joi, 22 august 2013

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 10:05




"De vei avea aur în sufletul tău, în licăriri de aur va străluci tot ce porneşte de la tine" Nicolae Iorga





 

marți, 20 august 2013

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 22:50



"Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,
Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,
Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,
Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!




Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de pe drum,
Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,
Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,
Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă
După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,
Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,
Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!




 Când simt harul că se-ndură şi coboară printre noi,
Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,
Când, mirat, privesc la pana care scrie-o poezie,
Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!"







 

joi, 8 august 2013

Doar o viaţă nu-mi ajunge să iubesc!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 23:25


"Oamenii sunt făcuţi pentru iubire, oamenii vor să afle dragostea...de aceea, în seara asta, pentru-ntreaga lume voi cânta:


Doar o viaţă, doar o viaţă nu-mi ajunge! Doar o viaţă nu-mi ajunge să iubesc! Am nevoie de iubire şi de un pic de fericire, seninătatea din privire şi de un strop de nemurire, aşa că doar o viaţă nu-mi ajunge să iubesc!







Am plecat pe-un drum şi nu ştiu unde...undeva, capătul într-o zi am să-l găsesc. Cele bune, cele rele: cum au fost, pe toate le iubesc."

Holograf, "Doar o viaţă nu-mi ajunge să iubesc!"

 

sâmbătă, 22 iunie 2013

de Sânziene...

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 23:50


Legendele spun că Sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase care trăiesc prin păduri au pe câmpii. Ele se prind în horă şi "dau puteri" deosebite florilor şi buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. În popor se crede că în noaptea Sânzienelor, zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. 


Sânzienele cântă şi împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină. Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii.










 

joi, 20 iunie 2013

"Femeia şi biscuiţii" sau...când ne lovim de propria atotştiinţă!!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 22:06


"O tânără stătea şi aştepta avionul în sala de aşteptare a unui aeroport mare. Pentru că trebuia să aştepte mult timp, şi-a cumpărat o carte şi un pachet cu biscuiţi. Ca să treacă timpul mai uşor, s-a aşezat în sala de aşteptare VIP şi a început să citească. Lângă ea, pe scaunul alăturat, erau biscuiţii şi pe următorul scaun era un domn care citea ziarul. 

Când a început pachetul şi implicit primul biscuit, domnul de alături a luat şi el unul. Ea s-a simţit indignată, dar n-a zis nimic şi a continuat să citească. În interiorul ei îşi spunea: "Uite ce fel de persoană e acest bărbat! Dacă aş avea numai puţin curaj, i-aş face morală."


Şi aşa de fiecare dată, când ea lua un biscuit, lua şi el unul.  Acest lucru o înfuria, dar nu dorea să fie cauza unei scene. Când a mai rămas în pachet ultimul biscuit, ea gândea: "Ah, acum vreau să văd ce îmi zice când se vor termina toţi!" Bărbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în două şi i-a dat jumătate. "Ah! Asta e culmea!" gândi ea şi îşi luă lucrurile, cartea şi geanta pentru a pune acolo jumătatea de biscuit rămasă când...surpriză! deschizând geanta vede că pachetul de biscuiţi era întreg, neatins, în geantă!

Se ruşină de modul în care s-a comportat şi abia atunci înţelese că pachetul de biscuiţi pe care îl mâncase nu era al ei, ci al domnului de alături. Domn care împărţise cu ea chiar şi ultima bucăţică, fără a se simţi indignat, nervos sau superior, în timp ce ea se comportase urât şi îşi simţise orgoliul atins. Şi nici măcar nu avea posibilitatea să se explice sau să-şi ceară scuze. "

Acum întrebarea se pune: De câte ori n-am fost ruşinaţi de propriile gânduri, atitudini sau fapte pe care iniţial le crezusem literă de lege? Sau de câte ori realitatea a dat peste nas atotştiinţei noastre? căci, înainte de  a gândi răul ar trebui să ne uităm bine în jur. Şi dacă ne uităm cu atenţie atunci  observăm că nu întotdeauna lucrurile sunt ceea ce par a fi.



 

duminică, 3 martie 2013

Învaţă de la toate!!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 21:37



"Învaţă de la ape să ai statornic drum, învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum, învaţă de la umbră să taci şi să veghezi, învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi 

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui, învaţă de la piatră cât trebuie să spui, învaţă de la vântul ce-adie pe poteci cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

sursă foto: google

Învaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei şi du-te la furnică să vezi povara ei...învaţă de la greier, când singur eşti să cânţi, învaţă de la lună să nu te înspăimânţi!

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor, învaţă de la toate, că totu-i trecător...ia seama, fiu al jertfei prin lumea-n care treci, să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!"
(din lirica norvegiană)

 

vineri, 1 martie 2013

"Vine primăvara!" aşa că "E primăvară, iarăşi primăvară"!!!!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 20:59


VINE PRIMĂVARA!!

"Vine primăvara pe dealuri şi câmpii...răsună toată ţara de cântece zglobii
Peste câmpuri şi livezi zboară o urare...Primăvară bun dorit! Bine-ai venit!

Vine primăvara pe-o aripă de vânt...am să iau vioara şi-am să învăţ să cânt!
Fiincă-mi place foarte mult muzica uşoară....ştiu un cântec, cum zice: Le le le!

Vine primăvara cu-alaiul ei de flori...Se îmbracă ţara în strai de sărbători
Lumea toată e a ta! râzi copilărie!...pentru tine este loc de cânt şi joc!"




...............................................................................................................

E PRIMĂVARĂ, IARĂŞI PRIMĂVARĂ!

"Din somnul orb de noapte-ntunecoas, de unde-eu stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă în rochii înflorite până jos

E primăvară, iarăşi primăvară! Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele - afară, de ghiocei, de crini, de toporaşi...


Se simte iarăşi mirosul câmpiei... din nou aruncă soarele pojar
La cântecul înalt al ciocârliei, ies roadele cu capetele-afar

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii...în codri cucii iar-au năvălit
Se bat cu gâtul păsările-n săbii şi glasurile-şi dau la ascuţit"





 

joi, 14 februarie 2013

Valentine' s day?

2 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 15:36

Iubirea? Azi sărbătorim iubirea doar pentru că-i "Valentine's day"? 
Azi suntem mai îndrăgostiţi decât ieri şi ne dăruim inima mai mult ca oricând? în...inimioare pe căni, inimioare în prăjituri, flori inimioare, baloane cu inimioare, inimioare pe ursuleţi, perne inimioare, inimiare şi iar inimioare! Dar iubirea adevărată n-are nevoie de "inimioare" cum n-are nevoie nici de o anume zi pentru a fi arătată! 

Când iubeşti, iubeşti "în fiecare minut, secundă, frântură de timp"! N-ajunge să te îndrăgosteşti o dată...căci, prin tot ceea ce face celălalt, cu fiecare gest şi cu fiecare lucru pe care-l descoperi la el, ajungi să te îndrăgosteşti de două ori, de 9 ori, de 10 ori pe zi!

 Şi te îndrăgosteşti în fiecare minuţel pentru că, aşa cum am aflat şi eu, îndrăgostirea vine după iubire (iar ceea ce precede iubirii e simplul fapt de "a plăcea pe cineva").


Cum spuneam, te poţi îndrăgosti la fel de frumos de cel de lângă tine şi la 20 şi la 40 şi la 80 de ani! 

Citisem cu ceva timp în urmă o relatare (pe care mi-aş fi dorit să o postez aici dar din păcate nu reuşesc s-o mai găsesc) a unei tinere care-şi amintea de cuvintele bunicii sale! Îi spunea doamna, că şi atunci când avea 65-70 de ani (sau poate mai mult...nu mai reţin) îi tremurau picioarele văzându-l pe soţul său (de la fereastra bucătăriei) când se apropia de casă! Ce frumos, ce frumooos!! Vă daţi seama cât de mare era iubirea pe care cei doi şi-o purtau unul altuia? Atât de mare că nici timpul, nici greutăţile de zi cu zi nu reuşiseră să o înăbuşe...dimpotrivă, cred eu, o cristalizaseră şi o întăriseră tot mai mult! 

Păi, în zilele noastre nici măcar proaspeţii căsătoriţi (bineînţeles, o parte din ei...)nu mai pot simţi atât de frumos!...au devenit imuni săracii, de la prea mult "te iubesc!"...iar căsătoriile de probă, divorţurile "fără număr" şi alte felurite minuni întregesc acest nefericit tablou.

Noroc că mai există oameni cu frică de Dumnezeu, oameni simpli care prin felul lor de-a trăi pot fi modele şi-i pot îndruma şi pe alţii (păcat însă că promovăm toţi "domişorii" şi toate "domnişoarele" care azi sunt cu X-ulescu, mâine cu Cutărescu...şi-atunci, urmându-le modelul -voluntar sau involuntar- cum să mai găsim noi liniştea şi stabilitatea unei relaţii?)

Cu toate acestea, iubirea pură, iubirea adevărată există!! Iar icoana ei vie stă ascunsă printrea firele grizonate de păr, printre stângerile de mână şi zâmbetele timide ale bunicuţilor noştri!...

 

marți, 12 februarie 2013

Gând de...primăvară!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 14:40

Şi pentru că iarna e pe sfârşite (gataaa! Yupii, yeei!) sufletele se scutură de ultima zăpadă şi păşesc timid dar cu foarte mare speranţă spre..un nou început? Da, da, da...spre un nou început!! (şi cât îmi mai plac începuturile!! :X)...

Aşadar, să profităm de aceste momente în care întreaga natură se primeneşte şi...să-ncepem şi noi "curăţenia de primăvară"! Aruncăm regretele, lustruim sentimentele şi parfumăm prieteniile! Spălăm greşeala, scuturăm îndoiala, păstrăm pe cei dragi şi-i sortăm pe ceilalţi!



Şi cum spune rapsodia ("Ies gospodinele iuţi ca albinele, Părul le flutură...toate dau zor. Unele mătură, altele scutură colbul din pătură şi din covor" ) să nu lenevim ci cu elan să ne curăţim, înoim şi ordonăm gândurile pentru ca mai apoi să avem unde sădi şi uda cele mai de preţ flori: iubirea, sinceritatea, înţelepciunea, prietenia, dăruirea, curajul, modestia şi toate de un soi cu acestea!


Dar cum spuneam, suntem abia la jumătatea lui februarie, of!! Iar dorul după soarele primăvăratic, mireasma viorelelor şi trilurile păsărelelor parcă ne fac pe toţi mai...poeţi...că doar trebuie să-i cântăm primăverii, nu? Altfel, văzând că nu-i aşteptată, aşa simţitoare cum e dumneaei, sigur va întârzia! :))

 Şi fiindcă zilele trecute am citit o frumuşică poezioară făcută "doamnei cu pricina" v-o arăt şi vouă! Cum ziceam, primăvara asta ne face pe toţi, dar pe toţi...poeţi! Ceea ce bineînţeles, e MINUNAT!

Anotimpul florilor
Primăvară, primăvară, ce aştepţi? Vino-acum iară!
Tu faci totul să-nverzească, soarele să se trezească!

Tu eşti raza dimineţii, tu eşti floarea tinereţii!
Şi mai eşti, aşa să ştii, cutia cu melodii...

Melodia codrului şi cea a izvorului
Un poem de neuitat, ce-n suflet s-a imprimat!


Le aduci cu tine toate şi le-aşterni ca într-o carte,
Lin, încet cum se cuvine, cald, plăpând cu gingăşie.


Toporaşi şi brebenei, tămâioare, ghiocei,
Mult parfum şi mult nectar...ni le dai pe toate-n dar!

Culorile ţi-s pastelate, ploile înmiresmate
Păsările-ţi ciripesc iar florile ne zâmbesc!
                                                                    (Autor: Ciucă Maria Gabriela)
                                                             ....sau "zâna primăvară" din imagine :D

 

marți, 29 ianuarie 2013

Bucurii, multe bucurii!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 22:31


"Durerea o poţi încerca în singurătate, însă 
bucuria, pentru a o cunoaşte într-o măsură deplină, trebuie să o împarţi cu cineva!"

 sursă foto

 

joi, 24 ianuarie 2013

Puterea cuvintelor...

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 21:04


"Mai multe broscuţe se plimbau prin pădure, când două dintre ele au căzut într-o groapă adâncă. 

Toate celelalte broscuţe s-au strâns în jurul gropii. Când au văzut cât de adâncă era groapa, le-au spus celor două broscuţe căzute în groapă că nu mai au nici o speranţă, dar acestea le-au ignorat comentariile şi au început să sară, încercând să iasă din groapă.

Broscuţele continuau să le spună să nu mai sară, că oricum totul este în zadar şi soarta lor le este pecetluită. În cele din urmă, una dintre cele două broscuţe a ascultat de "sfatul" prietenelor ei şi a renunţat să mai sară.
S-a abandonat pe fundul gropii şi...a murit.




Cealaltă broscuţă a continuat să sară din răsputeri. Suratele ei de pe marginea gropii au început din nou să o îndemne să renunţe şi să moară împăcată, dar broscuţa s-a îndârjit mai tare şi până la urmă...hop! a reuşit să iasă din groapă.

Uimite peste măsură, broscuţele s-au strâns în jurul ei şi au întrebat-o:
-Ei, bravo! Nu ne-ai auzit? Cum de nu te-ai dat bătută?
-Oac! Oac! -ţopăia fericită broscuţa.
-Hei, soro! Opreşte-te o clipă şi zi-ne şi nouă cum de nu te-ai dat bătută!

Într-un târziu, broscuţa a înţeles ce vor de la ea şi le-a explicat că ea nu prea aude bine şi de-acolo, de pe fundul gropii, crezuse că ele o încurajează."

Ei bine, vedeţi câtă putere au cuvintele? 

Un cuvânt de încurajare pentru cineva căzut la pământ îl poate ridica şi îl poate ajuta să păşească mai departe, cum, la fel de bine, o simplă vorbă (de cele mai multe ori rostită la întâmplare) poate doborî foarte uşor o persoană. Aşadar, să fim mai atenţi la ceea ce spunem!...pentru că...dacă tot suntem liberi în exprimare, de ce n-am alege să fim noi cei care împărţim în jurul nostru cuvinte frumoase, cuvinte dătătoare de curaj, de speranţă şi de putere?! Pentru că astfel i-am îmbogăţi pe ceilalţi şi ne-am îmbogăţi şi noi!

De ce să nu facem mici bucurii persoanelor dragi când avem tot ce ne trebuie pentru a le face? căci, cuvintele frumoase pot fi scurte şi uşor de spus, dar ecoul lor rămâne-n suflet vreme îndelungată!!

 

miercuri, 23 ianuarie 2013

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 20:25


"Scrie ca să nu pierzi florile gândului tău, pe care, altfel le ia vântul!"
Nicolae Iorga



 

Casa unui om este sufletul său...

2 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 20:10


"Azi, când am fost la mama mea, mi-a spus că o vecină de-a ei îşi doreşte mult să mă vadă şi să îmi spună la mulţi ani...şi a rugat-o pe mama să o cheme când ajung la ea. Mă îndrăgeşte de când mă ştie şi nu m-a văzut de vreo 4 ani...

Am decis să nu o chem la mama acasă, fiind foarte frig şi gheaţă pe stradă, ci să merg eu să o văd. Când am ajuns la poarta dânsei s-a bucurat foarte mult că mă vede dar totodată părea a se simţi incomod...M-a invitat în casă şi s-a scuzat de câteva ori pentru modestia căminului dânsei. 
Am să vă spun ce am văzut în acea casă, într-adevăr modestă. Am văzut o ordine exemplară şi cum îşi preţuieşte acea femeie lucrurile adunate cu greu, de-o viaţă...Am văzut un om care a muncit prea mult pentru puţinul agonisit...

foto: Nicolaescu Adrian
Am văzut căldură, iubire pentru Dumnezeu, o candelă aprinsă şi Biblia cu ochelarii deasupra ei...Am văzut multă trudă, aşteptări, renunţări şi sacrificii pentru nişte lucruri pe care mulţi dintre noi nu le-ar preţui şi le-ar lua în derizoriu. Am văzut o Mamă care a renunţat la tot pentru copiii ei...

Am văzut bun simţ şi omenie. Am văzut un om dispus să împartă tot ce are...ceea ce nu am văzut prea des la oamenii care au mai mult decât le-ar trebui. Am primit un ceai bun, într-o cană simplă...şi două turte dulci. Au fost delicioase, pentru că mi-au fost oferite cu iubire. M-au bucurat mai mult decât multe cine luate în restaurante de lux sau în case somptuoase...

Oamenii simpli au complexe, iar noi ar trebui să-i încurajăm, să le reamintim că nu lucrurile îi definesc, că valoarea lor nu este măsurată după realizările materiale...Nu ar trebui să-i ocolim şi nici să le ocolim casele. 

Păcat că ei nu ştiu cât de frumoasă este simplitatea şi cât de valoroasă este omenia! Păcat că se simt săraci doar pentru că nu au la fel de mult ca alţii şi că nu sunt conştienţi că, aşa săraci, au foarte mult de oferit!

Am învăţat azi să preţuiesc...altfel! O carpetă mică, spălată de zeci de ori, poartă urmele unor genunchi care au stat pe ea când omul s-a rugat...o masă bătrână din lemn poartă urmele a multor porţii de hrană oferite cu dragoste. Un pat vechi, cu pernele care-i ţin de urât, poartă urmele multor zile pline de deznădejde, de dureri, de lacrimi, de doruri, de singurătate...

Asta am văzut azi. O casă frumoasă. Nu sărăcie...
Viaţă...cu tot ce înseamnă un OM.."
sursă: Insomnii

 

marți, 22 ianuarie 2013

Campus Grozăveşti - SESIUNEA de iarnă - anul 2013!!!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 21:18


Imaginea e surprinsă la ora 2:00 :)) când...toată lumea studiază!!! :))
Studenţii nu dorm, nu, nu, nu! Nu au somn, nu, nu, nu! :))

foto: Nicoleta Barbu

 

luni, 21 ianuarie 2013

Măr, eu din copac te-am smuls!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 20:56

Aduc acum în atenţia tuturor iubitorilor de poezie, o lucrare extraordinară, senzaţională, unică prin stil etc etc, realizată cu multă dibăcie de...Domnul Autor Anonim C. 

Prins de vraja puternică a Muzei, acesta-i împleteşte alesele versuri într-una din nopţile târzii de toamnă şi...ni le dăruieşte nouă, cititorilor de rând. Mărturisesc faptul că am avut o imensă responsabilitate întrucât...mi-a fost încredinţat Manuscrisul Original :)) Nu-l public acum întrucât nu am acordul Domnului Anonim, dar dacă o să-l primesc, o să vă onorez şi pe voi cu vederea acestuia. 

Deşi poezia nu s-a bucurat "la timpul ei" de...mult meritatele-i elogii, rămânând cumva ascunsă cititorilor, ea este un amalgam de trăiri şi pentru asta o facem acum...publicăăă!! 

P.S. Îmi pare rău Domnule Anonim că...de Eminescu am avut timp, dar de Dumneavoastră nu! :)) 

"Destinul mi te-a adus, măr eu din copac te-am smuls.
Haina-ţi roşu de mătase, cu dinţii îţi voi descoase. 
Miezu-ţi fraged, pulpa-ţi dulce cu limba îţi voi străpunge,
Cu priviri te voi sorbi. 


Spiritu-i naiv şopti:
Existenţa-n Univers ş-are scopul ei ales.
Eu, conştiinţă visătoare vreau să merg pe acea cale
Ce m-aşează mai presus de cuvântul tău nespus.
Desfătare nu-ţi voi fi!

Nici nu vreau a auzi.
Lasă-ţi soarta-n mâna mea trupu-ţi neatins ar vrea! 
Muşcătura mea trădează ce gândirea ta nu lasă
Lumii a dezvălui tot ce eşti tu voi simţi
Inima nu-şi prind în curse!

 Murmură blând printre buze:
Dar a mea gândire clară din celest nu se coboară
Iar trăirea nu-nţelege unde paşii-mi vor s-alerge!
Ale tale mâini feroce şi-a ta flacără din voce,
Fac să pară că îngheţ,


 Eu îi răspund îndrăzneţ:
Te-aş lăsa să-ţi atingi scopul, ţi-aş lăsa ca ghid norocul
Dar norocul te-a adus chiar la mine, cum ţi-am spus.
Miezul fraged îţi voi smulge, lasă-ţi gândirea să urce
Ce rămâne e deajuns!

 Cu un grai aproape-ascuns:
Voi lăsa-n această lume, gura ta să mă consume.
Gândirea nu va pleca ci martor etern va sta.
Pentru ce astăzi îmi piere, eu voi urla de plăcere!
Univers neexplorat, mărul s-a lăsat mâncat." 



 

duminică, 20 ianuarie 2013

...ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg

1 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 22:54

Într-o zi, un înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:

-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
-Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce să ţipi atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întreabă din nou înţeleptul.
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, spune celălalt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsuri nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îl lămuri:


-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? 

Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.

-Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. 

Uneori inimile sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai mare, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. 

 

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Curcubeul minunat...

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 20:32

Că tot am vorbit despre asta, acum am făcut rost şi de poze!!

Radu Vodă  


de Bobotează

 

marți, 15 ianuarie 2013

Mihai Eminescu-geniul poeziei româneşti

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 18:40

Eminescu la Viena- Ioan Slavici

"...deşi nu împlinise încă vârsta de douăzeci de ani, era om nu numai cu multă ştiinţă de carte, ci totodată şi sufleteşte matur şi  îndeosebi mie, care eram cu doi ani mai în vârstă, mi-a fost în multe privinţe bun îndrumător...

Îl ştim cu toţii om care trăia mai mult cu sufletul decât cu trupul. Cetind poeziile lui şi cele ce s-au scris despre despre dânsul, muţi şi-l mai închipuiesc şi drep visător pierdut în lumea plăsmuirilor sale, un fel de rătăcitor răzleţ, care nu găseşte în lume ceea ce caută-n ea.


Adevărul e că el era om care trăieşte mai mult pentru alţii decât pentru sine însuşi, vede toate cele ce se petrec în jurul lui, judecă drept, se bucură de cele bune şi stăruie cu îndărătnicie pentru înlăturarea celor rele, deci nu numai poet şi cugetător cu vederi bine lămurite..."


"Nu sunt prea mic să pot uda
Muşcata din fereastra mea
Să scriu şi să citesc frumos,
Să fiu atent, politicos;
Nu sunt prea mic curat să fiu
Sau rostul vorbelor să ştiu;
Nu sunt prea mic să mulţumesc,
Păriţii, fraţii să-mi iubesc
Şi oamenii de lângă mine
Nu sunt prea mic să-nvăţ ce-i bine!"

"Nu sunt prea mic" Mihai Eminescu

 

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Miraj de iarnă...

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 20:09

Pentru că iarna şi-a aşternut din nou frumoasa-i haină, iată câteva versuri dragi scrise de A.E.Baconsky

"Aicea totul seamănă cu tine, sau poate eu asemănări îţi caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine, suavi mesteceni-melodii de flaut.


Brazii înalţi şi copleşiţi de nea, par crini enormi acoperiţi de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea, te caut ca pe-o plantă suitoare.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte...din toate-ai dispărut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte, topeşte-n jur imensele zăpezi."

 

vineri, 11 ianuarie 2013

"eu aleg fericirea în mod independent..."

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 14:45

Fericirea depinde de noi, de alegerile pe care le facem cu sufletul şi mai ales de ceea ce lăsăm să ne influenţeze cu adevărat viaţa.

"Un bărbat în vârstă de 92 de ani, bărbierit proaspăt, pieptănat la fel, s-a îmbrăcat şi la ora 8 dimineaţa s-a pornit înspre azil. Soţia lui în vârstă de 70 de ani, nu de mult s-a stins din viaţă şi din acest motiv bărbatul simte că e nevoit să-şi părăsească casa.

Stă în foaierul azilului aşteptând... zâmbeşte înspre noi atunci când îi spunem: camera dumneavoastră e pregătită!. În timp ce mergem spre lift, îi povestesc pe scurt cum anume e camera lui, ce culoare are perdeaua şi cuvertura de pe pat, ce are în cameră...

-Foarte mult îmi place!- spune el încântat ca un copil de 8 ani, care urmează să primească prima lui cameră separată de la părinţi.

-Stimate domn, dar încă nu aţi văzut camera, aşteptaţi un pic înainte să vă pronunţaţi! am răspuns eu.

-Nu are nimic dacă nu am văzut! -spune el- 
Fericirea nu este dependentă de ceva anume. Eu aleg fericirea în mod independent. 

Dacă această cameră îmi place sau nu, nu depinde de mobilier sau decoraţii, ci depinde de cum vreau să o văd eu. E am decis deja în mintea mea! Camera îmi place! 

Deciziile le aduc în fiecare dimineaţă imediat ce mă trezesc. Pot să iau decizia să îmi petrec ziua în pat şi să enumăr câte extremităţi sau componente ale corpului meu nu funcţionează cum ar trebui sau mă dor...sau pot să mulţumesc cerului pentru tot şi pentru că mă pot mişca! 

Fiecare zi este un cadou, dacă pot să-mi deschid ochii!

Mă concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat în de-alungul vieţii mele! Bătrâneţea este ca şi un cont în bancă! Iei de acolo exact ce ai adunat. 

Vezi, sfatul meu este să aduni multă, multă fericire şi multe amintiri frumoase în contul tău de amintiri! -spuse omul învăţat." 

 

marți, 8 ianuarie 2013

Pricki-site! site-ul copiilor!

0 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 20:19

Invaţăm, citim, ne jucăm şi descoperim universul copilăriei pe site-ul 
Pricki-site!!





 

duminică, 6 ianuarie 2013

De Bobotează... Mănăstirea Radu-Voda , Bucureşti

2 comentarii Publicat de Ilinca Lavinia la 23:32

"Şi...să mai spună cineva că azi nu s-a deschis cerul!" -cu aceste cuvinte am plecat de acolo căci ele se aflau pe buzele tuturor celor prezenţi şi ale tuturor celor ce văzuseră... "ceea ce văzuseră" pe cer (dar vă spun putin mai tarziu ce lucru minunat a apărut deasupra noastră în momentul Sfinţirii Apei :D)

Cu toţii am auzit de Minunea întoarcerii Iordanului în ziua de Bobotează, dar puţini cred... mulţi sunt însă cei care ignoră acest aspect, fiind prea ocupaţi cu fel de fel de alte lucruri. Săracii, nu se pot bucura şi nu pot simţi că-ntradevăr există Cineva acolo Sus care îngăduie din când în când vreun asftel de semn minunat tocmai pentru ca noi să ne amintim de prezenţa Sa, de faptul că nu suntem singuri în lume.
Radu-Vodă (poze din vară)

 Şi, spun asta pentru că Acest Cineva ne vede, ne cunoaşte mai bine decât ne putem cunoaşte noi şi ne iubeşte la fel de mult!...dar se întristează atunci când vede ignoranţa noastră, atunci când vede că nu ne pasă de lucările Lui, deşi,"El ar trebui să îngrijească de toate ale noastre" după pretenţiile multora.




 Auzim deseori "Lasă că vede Dumnezeu", "Lasă că-l bate Dumnezeu" ori "Are El, Dumnezeu grijă..." dar noi avem grijă ca El să aibă această grijă? Adică facem noi ceva pentru El ori Îl considerăm pur şi simplu dator: să ne ajute, să ne mulţumească pe fiecare în parte, să aducă multă, multă fericire în vieţile tuturor, căci altfel e grav! Da, e chiar foarte grav şi atunci să te ţii: "pe mine m-a bătut Dumnezeu", "pe mine m-a uitat Dumnezeu" sau, ceea ce este foarte trist "pe mine nu mă ajută Dumnezeu", "nu există Dumnezeu, căci altfel nu s-ar fi întâmplat cutare lucru" ... foarte trist! 


Păi cum ar putea să ne ajute când nu facem absolut nimic? Aşteptăm? aşteptăm mult şi bine: "Pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă"- tipic românesc! Dar chiar şi atunci când pică săraca pară mălăiaţă, atunci când "dă Domnul cu minunea în noi" -cum spunea cineva- nici măcar atunci nu-I dăm importanţă că de: noi avem multe lucruri de făcut, suntem ocupaţi, avem treburi importante, nu ne pierdem timpul cu fleacuri.

curcubeul minunat

Şi de aici plecasem, de la "datul cu minuni în noi"...nu ştiu dacă şi anul acesta s-a mai produs minunea de la Iordan însă este cunoscut faptul că în ziua de Bobotează, râul îşi schimbă cursul. Dacă în mod normal el curge dinspre Galileea spre Marea Moartă, în momentul Sfinţirii Apei, Iordanul nu se mai varsă în mare, ci "marea fuge" odată cu Iordanul spre Galileea. "Ce-ţi este ţie mare că ai fugit? Şi ţie Iordane că te-ai întors înapoi?" (psalmul 113) 

Radu-Vodă (poze din vara)
Nici eu nu prea crezusem mărturiile prin care gustul apei Iordanului se schimbă în ziua de Bobotează şi din dulce devine amar ori sărat ca urmare a apei venită din Marea Moartă, până când cineva mi-a arătat un filmuleţ de acolo. Şi în filmuleţul respectiv, se vedea clar cum râul îşi schimba cursul, spre surprinderea celor prezenţi. Într-adevăr, lucruri minunate se întâmplă iar aici suspicioşii nu mai au ce zice căci: de Paşti, lumânările nu se aprind singure ci trebuie să existe vreun chibrit prin vreun buzunar, că Apa Sfinţită nu se strică fiindcă în respectivul vas a fost introdusă crucea de argint etc etc.


Acum să zic ceva şi despre Apa Sfinţită căci degeaba vorbesc unii că ar exista diverse şiretlicuri. Păi în primul rând, oamenii de ştiinţă, adică cei mai în măsură de "a-şi da cu părere"( iar nu cei necunoscători), nu au reuşit să găsească vreo explicaţie ci pur şi simplu au constatat faptul că apa şi-a schimbat proprietăţile. În plus, argintul nu stă decât foarte puţine secunde într-un vas foarte mare, adică în mod sigur nu vor fi anihilate bacteriile -aşa cum se crede. Iar ceea ce spun alţii cum că întreaga cantitate de apă e ţinută (înainte de a fi sfinţită) timp de câteva zile în vase de argint ori că se oxigenează atunci când e transportată din recipient în recipient - e de-a dreptul absurd. 




Acum revenind la ziua de azi, spuneam că apariţia nefiresc de frumoasă pe cer, ne-a luat pe toţi prin surprindere.  Poate că fiecare căuta cu privirea ceva: fie un porumbel, fie o rază mai deosebită de soare însă cu toţii am primit ceva mult mai frumos: un curcubeu cum n-am mai văzut! A stat deasupra noastră spre finalul Sfinţirii Apei, iar bucuria tuturor... nici nu v-o pot descrie în cuvinte cât era de mare. Fiecare a simţit ceva, fiecare a simţit că Cineva ne-a auzit şi că...ne-a făcut cel mai frumos dar într-o zi atât de frumoasă. Căci într-adevăr, ziua de azi a fost una însorită, nici urmă de umiditate şi atunci cum ne explicăm apariţia unei asemenea superbităţi care în mod normal nu este altceva decât lumina reflectată prin picăturile de apă din atmosferă??


Concluzia? Minunile există! Uneori mai evidente, alteori mai puţin evidente, însă de fiecare dată la fel de frumoase! 
Trebuie doar să ne facem puţin timp: să ascultăm, să visăm, să credem, să sperăm...să fim deschişi!


 

;;
Subscribe to: Postări (Atom)